Zi istorică. 100 de ani de la cucerirea Budapestei de către Armata Română

În urmă cu fix 100 de ani, armata română intra triumfătoare în Budapesta. Nu a dorit să anexeze însă Ungaria, deși putea. S-a mulțumit cu îndepărtarea liderului bolșevic care conducea țara vecină și a mai oferit peste 20 de ani de libertate locuitorilor ei.

Trăim vremuri de schimbare, ordinea mondială nu s-a mai reașezat de mult timp. Vechi orgolii reizbucnesc prin oameni care au capacitatea să manipuleze mase, carismatici, care invocă anumite valori (dar pe care nu neapărat le practică) însă la care masele aderă. De multe ori, istoria tinde să se repete atunci când ea este uitată, reinterpretată sau mistificată.

În acest sens, există state care depun eforturi imense (inclusiv financiare) în încercarea de a ”reface” memoria istorică. Am văzut cum Rusia nu se mai sfiește să facă propagandă, în special în mediul online, inclusiv prin paginile instituțiilor publice pe rețelele de socializare. E un război informațional condimentat cu reinterpretări istorice și ”trolli” care țintesc exact masele care nu cunosc faptele, adică istoria. Și mai aproape de țara noastră se depun eforturi academice intense, sub presiunea guvernului iliberal Orban, de a se face un ”rebranding” al primului război mondial și, în special al Tratatul de la Trianon, care a stabilit granițele statului care și-a câștigat independența cu această ocazie, Ungaria.

După ani și ani de liniște și bună înțelegere între români și maghiari, în sânul acestor comunități a fost sădită sămânța discordiei. Românii își dăduseră seama că maghiarii nu luau Ardealul în spate să îl ducă în Ungaria, iar maghiarii au primit drepturi extinse de manifestare etnică, culturală, lingvistică, identitară. Această acalmie interetnică nu servește însă partidelor politice de sorginte etnică, deoarece ele își legitimează existența tocmai prin existența conflictelor. Pericolul cel mare era ca maghiarii să nu mai voteze etnic, ci să voteze proiecte și soluții, așa că a fost necesară inflamarea unui conflict etnic (a se vedea cimitirul internațional de la Valea Uzului) pentru ca acestor partide să le revină culoarea la față.

În aceste zile, în care maghiarii din România au fost inflamați în mod artificial de liderii lor politici, să ne amintim un eveniment de acum 100 de ani, care face cinste poporului român și, totodată, reprezintă o amintire plăcută și pentru unguri. Pentru că uitarea este unul dintre motivele din cauza căruia oamenii pot fi induși în eroare sau manipulați, vom încerca o reîmprospătare a memoriei românilor și maghiarilor, la împlinirea a 100 de ani de la eliberarea Ungariei de sub bolșevism.

La începutul anului 1919, bolșevicul Bela Kun preia puterea în Ungaria și dorește să mărească prin forță granițele țării sale, atacând România, cu scopul ocupării Transilvaniei. Riposta Armatei Române a fost însă atât de puternică, încât înaintarea în teritoriul inamic s-a oprit doar în capitala Ungariei, Budapesta, la data de 4 august 1919. Actul îndepărtării lui Bela Kun de la putere a fost motivat de necesitatea securizării Marii Uniri, realizate la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia. Coalizarea lui Bela Kun cu regimul bolșevic al lui Lenin ar fi așezat România într-o ”menghină” formată din două state vecine cu pretenții teritoriale asupra României. Trebuie spus că intrarea în Budapesta nu a fost un scop în sine pentru Armata Română, inițial aceasta stabilindu-și linia defensivei pe Tisa, însă din cauza ofensivei puternice a armatelor lui Bela Kun, a fost necesară o contraofensivă care să înlăture definitiv regimul lui bolșevic, lucru care s-a întâmplat doar prin cucerirea Budapestei. Armata română a staționat la Budapesta până la data de 14 noiembrie 1919, părăsind total teritoriul Ungariei la data de 25 februarie 1920. Prin eliberarea Ungariei aflate sub regimul bolșevic de către Armata Română, vecinii noștri au mai primit un răgaz de un sfert de secol până la instaurarea comunismului în această țară.

Ce ar fi de spus despre această întâmplare rămasă în istorie? România, aflată într-o situație de ascendent asupra Ungariei, nu a ocupat această țară, ci s-a limitat la a înlătura regimul bolșevic care amenința integritatea teritorială a României Mari. Armata Română a predat autoritatea către armata națională ungară în momentul retragerii, neexistând alte pretenții de ordin teritorial. Acțiunea Armatei Române în Ungaria denotă tenacitatea militară a țării noastre, aflată la final de război mondial, dar și maturitatea politică a regimului lui Ferdinand I, care a recunoscut pericolul pe care îl reprezenta proliferarea bolșevismului în Ungaria.