Va putea păstra UBB clădirea Facultății de Litere? CCR întârzie decizia în dosarul „Marianum”

Dosarul clădirii Marianum, din Cluj, rămâne în așteptare. A ajuns la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar decizia definitivă era așteptată la mijlocul lunii martie 2021, însă, înainte ca soarta clădirii să fie decisă, reclamanta, Parohia Romano-Catolică „Sfântul Mihail”, a invocat în cadrul procesual o excepție de neconstituționalitate, lucru care va mai prelungi termenul de judecată. Situația juridică a clădirii în care funcționează Facultatea de Litere a UBB este în continuare incertă. 

Clădirea Marianum, sediul Facultăţii de Litere din Cluj-Napoca, a devenit subiect de maxim interes la începutul acestui an, deoarece Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi trebuit să pronunțe o hotărâre în dosarul nr. 892/33/2017, în ceea ce privește procesul de retrocedare al clădirii Facultăţii de Litere către Parohia Romano-Catolică „Sfântul Mihail”. Inițial, Parohia Romano-Catolică „Sfântul Mihail” din Cluj-Napoca a chemat în judecată Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au aparţinut Cultelor religioase pentru a obţine dreptul de proprietate asupra acestei clădiri. Universitatea „Babeş-Bolyai” a fost admisă ca intervenient în cauză, cu scopul de a-și păstra intact patrimoniul. Dosarul s-a aflat inițial pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, fiind finalizat cu respingerea solicitării Parohiei Romano-Catolice ”Sf. Mihail”. Sentinţa a fost însă atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Ca să fie mai ușor de înțeles, este necesar să specificăm că, în conformitate cu prevederile legale, excepția de neconstituționalitate poate fi invocată în orice moment din cadrul procesului, atâta timp cât acea prevedere legală presupusă neconstituțională are legătură directă cu obiectul cauzei. Astfel, nu este necesară parcurgerea întregului cadru procesual, o eventuală decizie favorabilă a Curții Constituționale putând schimba semnificativ parcursul cauzei. Din păcate, Curtea Constituțională dă verdicte foarte lent.

Este neclar de ce reprezentanții Parohiei nu au invocat mai devreme această excepție de neconstituționalitate a unor prevederi legale care există de mai bine de două decenii, pentru a evita eventuala tergiversare a soluționării dosarului. Tergiversare pe care reprezentanți ai minorității maghiare o reclamă în mod continuu în legătură cu procesul de retrocedare a imobilelor, însă în acest caz vinovatul pentru absurdul situației este tocmai reclamantul.

Ne întoarcem puțin în timp. Istoria ne arată că lucrările la clădirea Marianum au fost realizate în baza unui împrumut luat în 1883, pe 50 de ani de la Banca Comercială, Sucursala Cluj. Clădirea a fost ridicată pentru a servi Institutului de fete romano-catolic Marianum, inaugurat pe baza Legii XXX din 1883, aşa numita lege Trefort, ce a permis înfiinţarea de licee şi şcoli medii confesionale, controlate de stat.  După anul 1919, documentele arată că institutul Marianum s-a întreţinut din venituri provenite din taxele şcolare, chirie de la tipografie, donaţii, ajutor de la oraş, subvenţii de stat, venituri din gospodăria proprie. Conform istoricului şcolii, aceasta a fost proprietate de stat, Biserica romano-catolică acceptând rolul de proprietar al regelui apostolic al Ungariei şi rolul de supraveghere a şcolii de către statul maghiar, însă a refuzat după 1919 să accepte acelaşi rol al statului român şi al regelui României. Biserica romano-catolică a reclamat că nu există un acord al statului român în acest sens, considerând că drepturile regelui ungar apostolic asupra Bisericii Catolice nu sunt transferabile.

Biserica romano-catolică avea rolul de administrare a Institutului Marianum, asigurând funcţionarea din veniturile domeniilor bisericeşti, a bisericilor romano-catolice, a fondului de studii transilvan, a numeroaselor fonduri şi fundaţii academice, a unor persoane fizice scutite de taxe în schimbul susţinerii şcolilor. În toate solicitările bisericii romano-catolice din perioada interbelică se afirma că entitatea religioasă avea un drept autonom de a întreţine, gestiona şi administra şcolile. În contextul semnării Concordatului cu Roma, în 1928, s-a înfiinţat Patrimoniul sacru. Astfel, toate veniturile din averile bisericeşti erau puse sub administraţia acestuia, gestionat printr-un consiliu al episcopilor diecezani. Reforma agrară din 1923 a însemnat şi exproprierea pământurilor unor instituţii şi împroprietărirea ţăranilor. Foştii proprietari erau despăgubiţi de stat prin plata unor rente de expropriere.

Ne trebuie puțină răbdare, deși așteptăm cu nerăbdare atât decizia CCR, cât și cea a ÎCCJ.