Un parking subteran… sau două! Emil Boc este de acord, dacă asta cer cetățenii…

Firma de arhitectură ArhiBox a organizat, alături de Primărie, o consultare publică a locuitorilor din Gheorgheni, în legătură cu modernizarea propusă pentru Liceul “Lucian Blaga” și a împrejurimilor. Ca niciodată la dezbaterile privind modernizarea Clujului a fost un interes uriaș, mai ales că discuția s-a purtat chiar în clădirea liceului. Probabil că la fel ar fi fost cu malurile Someșului și cu Piața 14 Iulie, dacă dezbaterea s-ar fi ținut în Grigorescu; sau cu Parcul Zorilor, dacă era invitați riveranii.

Au fost câteva teme fierbinți: circulația și locurile de parcare, gardurile școlii, spațiile accesibile vecinilor. Cu accent pe prima temă.

Discuția a fost moderată de Emil Boc, care a fost “scos la tablă” de un masterand la Științe Politice. “Ați acaparat dezbaterea”, i-a spus primarului Alexandru Todea. Tânărul a observat că astfel de dezbateri ar trebui moderate de cineva neutru, un expert, pentru că Boc dansează cu grație între “eu știu cel mai bine” la “nu sunt de meserie, întrebați specialiștii”.

Despre trafic, s-au discutat diverse soluții. La orele de venire/plecare ale copiilor, aleea Băișoara se umple de oameni și mașini, iar ideile au plecat de la închiderea totală pentru trafic a acestei artere până la construirea de parkinguri. Potrivit viceprimarului Dan Tarcea, închiderea totală a fost propusă de Transylvania College; Emil Boc ar fi fost de acord cu o perioadă de probă pentru o astfel de soluție, pe un termende 30-45 de zile, dar vecinii nu au fost de acord.

S-a adus în discuție construirea unui parking subteran (ba chiar de două, la propunerea unui vecin). Și primarul a spus că, da, un parking subteran este scump, dar dacă aceasta este soluția ideală, trebuie luată în considerare. Bravo, două luni AMR până la alegeri! În acest punct al discuției, să nu înghițim gălușca. Vă întrebăm: câte parkinguri subterane publice are astăzi Clujul? Răspuns: 0. În 2016, tot înainte de alegeri, Primăria a venit cu o listă lungă de parkinguri, din care s-au realizat o mică parte. Mănăștur, da, în rest…

Ce se va întâmpla cu aleile din zonă nu este foarte clar. Sunt înguste, nu au fost gândite pentru circulație auto, în anii ’70 se calcula un loc de parcare la patru apartamente. Astăzi suntem pe cale să avem invers: patru mașini la un apartament. Exagerare, dar nu mare.

Personalul școlii și părinții au înțeles greșit că se demolează gardurile. Acestea rămân, se retrag doar cele din fața clădirilor principale, astfel încât în fața clădirilor principale să se creeze piațete. Astăzi, zeci de părinți se înghesuie pe un trotuar de un metru lățime ca să își aștepte copiii. Lucrurile s-au lămurit prin prezența proiectantului, Mihai Racu.

A mai existat o îngrijorare privind spațiile comunitare. Echipa ArhiBox s-a gândit că, după orele de curs, cantina, sala de sport, curtea, dispensarul ar putea fi folosite tot de copii sau de comunitate pentru diverse activități, în funcție de decizia școlii. Aceste spații au fost gândite astfel încât să nu se intersecteze cu cele educaționale. Părinții au spus că în școală pot veni persoane rău intenționate, care să deterioreze aceste dotări sau să aducă droguri în unitatea educațională. Alții au spus că principalii utilizatori vor fi tot copiii școlii, care vor putea desfășura activități extra-curriculare.

Lucrurile au rămas “în aer”. Proiectantul va trebui ca, în lumina consultării publice de joi, să finiseze conceptul și să îl aducă în fața vecinilor la o altă întâlnire.