Treceţi, Şepci Roşii, în liga întâi!
Cu Lobonţ pe bancă şi cu cîntec în tribune,” U” Cluj e gata să promoveze de Centenar.
Steagurile tricolore flutură lângă drapelele alb-negre. Peluza cântă „Treceţi, batalioane române, Carpaţii!”, iar versurile se transformă în aburi şi poartă emoţia, pe care o simt cei ce populează arena la ceas de seară, în tot oraşul. Dacă în primul război mondial deviza alor noştri a fost „Pe aici nu se trece!”, pe stadionul de lângă Parcul Central lozinca e „Aici nimeni nu tace!”. Tribuna a doua ţine isonul galeriei, iar dialogul lor a devenit deja un moment ce trebuie inclus în desfăşurătorul transmisiilor televizate. Nu e „Anfield”, e „Mircea Luca”, dar cred că şi englezilor li s-ar face pielea de găină dacă ar fi martori la concertul în aer liber.
Vă mai amintiţi coregrafia dedicată lui „Iuliu Haţieganu”, fondatorul clubului ce va serba în curând centenarul? Când Peluza a ridicat-o, „U” tocmai a primit un penalty împotriva CFR-ului, iar Viorel Dinu a deschis scorul vegheat de Profesor. Au trecut anii şi în teren a apărut Andrei Haţiegan. L-am cunoscut tot în decembrie, când era junior. Am discutat atunci un pic cu puştiul pe care-l remarcasem la „Cupa de Crăciun” organizată de Daniel Sima. „Nu mi-e teamă că Universitatea va dispărea. Noi murim, <<U>> niciodată!”, promitea elevul ce studia la „Coşbuc”.
Atacantul plămădit în creuzetul alb-negru a îndurat multe până să culeagă aplauzele. În vară, clubul a vrut să-l împrumute, dar urmaşul „Profesorului” a refuzat. S-a pregătit şi mai bine pentru a convinge staff-ul tehnic că merită încredere. Sfătuit de Florescu, şi-a schimbat dieta, a citit cărţi în timp ce colegii aglomerau reţelele sociale. Nu a cedat, deşi i-a fost foarte greu când a văzut că jucători cu viză de flotant la Cluj au prioritate. Partide la rând nu a evoluat nicio secundă. Revolta sa? Trei goluri şi o pasă decisivă în ultimele trei runde. Un fotbalist crescut de clubul care şi-a exersat răbdarea şi în liga a patra şi care poartă un nume legendar nu poate renunţa. Nu are cum. Nu e o revanşă a lui Haţiegan. E încă un semn că Universitatea are un rezervor de talente insuficient valorificat.
„Oare Totti se uită la meciul cu Chindia”? , se întreba unul dintre locatarii nocturni ai arenei.
Bogdan Lobonţ a debutat pe banca Universităţii Cluj după ce a fost liantul vestiarului din capitala Italiei. Roma l-a avut pe Totti, ca simbol al fidelităţii imposibil de tradus în lumea mercantilă de azi. Universitatea îi are pe blazon pe Sisi şi Pojar, pe umerii cărora clubul s-a sprijinit la greu. Lobonţ pare un pariu riscant al „Şepcilor Roşii”. Să nu uităm însă că fostului portar i s-a tot prelungit contractul la clubul din Serie A pentru rolul său mobilizator. Un tip ce ştie să capaciteze un grup, să-l facă să treacă peste greutăţile şi sincopele inerente unui sezon, va reuşi măcar să-i determine pe „studenţi” să creadă din tot sufletul în promovare.
Sutele de meciuri petrecute alături de antrenori de elită l-au ajutat pe Lobby să prindă tainele meseriei. Vom vedea dacă ştie şi să explice ce a învăţat. Deocamdată, în derby-ul cu Chindia Târgovişte, fără Goga şi Florescu în teren, am urmărit o echipă a Universităţii inimoasă şi gata de sacrificiu pentru o victorie esenţială în drumul spre elită. Un exemplu didactic poate fi Ursu. Consiliat de mai multe ori în timpul partidei de noul tehnician, a fost mai ambiţios ca niciodată, iar pe final nu a ezitat să facă şi o alunecare. Pauza de iarnă îi va oferi lui Lobonţ răgazul de care are nevoie pentru a-şi expune ideile despre fotbal şi pentru a afla dacă Totti ştie rezultatul de vineri :).
3-1 cu Chindia după un tur de campionat plin de nervi, sincope şi speranţă.
Falub, Cojocaru, a venit rândul lui Lobonţ. E un alt început. Al câtelea? Nu mai ţinem minte. E sigur însă că vine Centenarul. Întâlnirea cu prima ligă şi cu istoria captivantă e provocarea pentru echipă şi pentru Lobonţ! Nu a fost ciudat că s-au intonat cântece patriotice la un meci de fotbal. Aici e “U” Cluj, echipa de-un leat cu România dodoloaţă.
Alin Fornade, editorialist sportiv