Traficul – indicatorul eșecului sistemic. Vara, Clujul funcționează. Restul anului, eșuează

Clujul respiră din nou. E iunie, elevii intră în vacanță, iar orașul pare, în sfârșit, funcțional. În lipsa mașinilor care transportă dimineața mii de copii spre școală, traficul se relaxează. Dar nu infrastructura s-a îmbunătățit peste noapte. Doar că dispare principalul factor care, în fiecare zi din cele 9 luni ale anului școlar, paralizează Clujul: transportul copiilor către unitățile de învățământ.

De ani de zile, administrația locală asistă, mai mult pasivă, la această realitate. S-au făcut încercări punctuale – autobuze școlare, recomandări de decalare a orarului – dar niciuna nu a fost parte dintr-un plan coerent, cu rezultate cuantificabile și impact real.

Soluții marginale

Autobuzele școlare ale CTP sunt o inițiativă bună, dar rezolvă doar o mică parte din probleme. Sunt utile, dar marginale. Cei mai mulți dintre copii sunt transportați zilnic cu mașinile părinților – și astfel blocajul se repetă, zi de zi.

Decalarea orelor de începere a cursurilor ar fi fost o soluție logică. Unele școli au aplicat-o – dar altele, mai ales cele mari și cu prestigiu, au refuzat orice fel de ajustare. Primăria putea să medieze; nu a făcut-o.

S-a discutat de ani buni despre posibilitatea ca școlile centrale – cele cu cerere mare – să aibă extensii în cartiere. Cu „Racoviță” din Gheorgheni și „Bob” din Mănăștur mai putea scădea fluxul spre centru. Nici asta nu s-a întâmplat. Singurele mișcări au fost mutarea câtorva clase primare din două școli centrale în clădiri secundare din Mărăști și de pe strada Horea.

Cartierele noi tot în școlile vechi

Cea mai gravă situație este că nu s-a construit nicio școală nouă în carierele recent constituite. Din Borhanci, Bună Ziua, Europa, Câmpului sau Sopor părinții își duc copiii în aceleași clădiri din cartierele vechi – la aceleași ore, pe aceleași străzi înguste, în același oraș deja sufocat. Abia în iulie 2025 se finalizează o școală nouă: cea edificată de privați în ansamblul Elite, în zona Bulevardului Muncii. În Borhanci se lucrează la un hub educațional, în Bună Ziua există un proiect. Perfect, dar 15 ani prea târziu.

Este ceea ce spunem noi aici mereu: administrația nu a construit, dar nici n-a reglementat. Nu a anticipat, dar nici n-a reacționat. Această lipsă de acțiune nu mai poate fi numită întâmplare – este o alegere politică. Este lipsă cronică de viziune.

Ce fac alte orașe

își duc copiii în aceleași clădiri vechi, din cartierele vechi – la aceleași ore, pe aceleași străzi înguste, în același oraș deja sufocat.Alte municipalități europene au înțeles de mult că traficul școlar este o componentă cheie a mobilității urbane. În Amsterdam sau Viena:

• se restricționează traficul auto în jurul școlilor, dimineața;
• se încurajează mersul pe jos sau cu bicicleta, prin programe de tip „walking bus”, unde copiii sunt însoțiți de adulți;
• se construiesc extensii sau „școli satelit” în cartierele rezidențiale;
• se aplică reguli ferme pentru decalarea orarului de începere.

Faptul că în iulie și august traficul devine respirabil nu este o coincidență. Este un indicator clar al eșecului sistemic: administrația nu a găsit mecanisme prin care orașul să funcționeze normal și în timpul anului școlar.