The Economist scrie despre Cluj. ”România are un oraș cu care se poate lăuda”

Autor Ionel Lespuc în Stiri 5 years în urmã 2637 Vizualizări.

În centrul orașului Cluj-Napoca au apărut lansatoare de rachete, urmate de soldați. Avioanele de război scânteiau deasupra capului. La 1 Decembrie, România a sărbătorit 100 de ani de la nașterea sa ca stat modern. Țara este mai mică decât în 1918, dar, spre deosebire de vechiul său vecin, Iugoslavia, fondată în aceeași zi, măcar a supraviețuit.

The Economist a publicat ieri un articol despre provocările actuale ale Clujului, intitulat ”România are un oraș cu care se poate lăuda”. Mai sus este introducerea textului pe care îl găsiți în original AICI. Jurnalistul a vorbit cu primarul Emil Boc, cu profesorul universitar Călin Hințea, decanul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, dar și cu oameni de afaceri. Mai departe, vă propun traducerea întregului articol.

”Totuși, mulți români nu aveau poftă să sărbătorească. Economia este în creștere, dar au plecat între trei și patru milioane de persoane. Începând cu 1 ianuarie, România preia președinția reuniunilor ministeriale ale Uniunii Europene, dar Comisia Europeană a pedepsit guvernul pentru că renunță la reformele anticorupție. Infrastructura și sistemul public de sănătate sunt în derivă. Deloitte, o firmă de consultanță, clasifică România ca ultima țară în UE în ceea ce privește calitatea vieții.

În mod surprinzător, poate, oamenii din acest oraș ardelean se simt mândri.

Clujul este unul dintre cele două orașe din România a căror populație crește, notează primarul Emil Boc. Acesta păstrează o broască țestoasă mare în biroul său, într-o clădire a Primăriei magnifică, datând din epoca austro-ungară. Clujul este prea mic pentru cei 450.000 de oameni care locuiesc aici. Anul viitor ar trebui să înceapă construcția pentru 200.000 de locuințe. Marele atu al Clujului, spune Boc, sunt cei 100.000 de studenți. Cifra include mai mult de 3.000 de persoane străine, o raritate într-o țară în care localnicii tind să plece în străinătate pentru a studia.

După căderea comunismului, Clujul a fost un „cimitir industrial”, spune Calin Hințea de la Universitatea Babeș-Bolyai; primarul de atunci al orașului și-a petrecut timpul agitându-se împotriva marii minorități maghiare. Dar, în 2007, Emil Boc ia cerut domnului Hintea și colegilor săi să elaboreze o strategie municipală. A dat prioritate universităților în locul fabricilor. Acum, Clujul găzduiește 1.350 de companii și aproximativ 20.000 de dezvoltatori și ingineri, de la 12.000 în 2014.

Totuși, după cinci ani de creștere spectaculoasă, Clujul își atinge limitele.

O cincime din populația României în vârstă de muncă este în străinătate. Și Clujul se confruntă cu lipsuri de forță de muncă și cu cereri de salarizare escaladate. Wouter Reijers, un om de afaceri olandez, spune că își plătește inginerii dublu față de acum cinci ani. Lucrătorii nativi din construcții sunt atât de puțini, așa încât au fost angajați vietnamezi pentru a ridica imobilele orașului.

Companiile din Cluj trebuie să înceapă să-și dezvolte propriile produse, în loc să preia lucrări externalizate din altă parte, spune Diana Rusu, care conduce Spherik, un accelerator de afaceri.

Companiile „se luptă ca nebunele” pentru a cumpăra cele mai bune talente, spune Paul Brie, un român care a emigrat în Franța, dar s-a întors la Cluj în 2014 pentru un loc de muncă atrăgător la o companie.

Au apărut noi restaurante și odinioară clădirile istorice au fost restaurate cu atenție la detalii.

Dar boom-ul realizat de Cluj a dus la creșterea prețurilor la proprietăți. Chiar și produsele alimentare și bunurile de uz casnic sunt mai scumpe aici decât în alte părți. Nu numai oamenii săraci sau cei în vârstă, dar și cei obișnuiți sunt împinși în afara orașului. Madalina Mocan, o polițistă, declară că unii dintre copii fac o navetă de o oră și jumătate pentru a ajunge la universitate. Cu toate acestea, doamna Mocan se laudă cu reacția pe care o au românii când le spune că este din Cluj: ”Wow!””