Pe mâna românilor
Am mai avut ocazia să împărtășesc amintiri despre Domnul Cosma, primul meu șef de birou, în anii în care mă învredniceam și eu să-mi târăsc plugul pe câmpul muncii. Deși era o vreme a „tovarășilor”, toată lumea, inclusiv conducerea importantei întreprinderi clujene, îl numea cu respect: „Domnul Cosma”. Iar el justifica pe deplin apelativul: vorbire elevată (absolvise trei facultăți „înainte”), maniere desăvârșite, vestimentație elegantă (îl văd și acum cu ochii minții îmbrăcat în trenciul cu căptușeală în carouri și cu borsalina atent periată). Întrebarea care se ridica imediat ce-l cunoșteai era: cum de un astfel de om putea să eșueze…
Detalii