Obsesia mincinoasă a frumuseții
Îmi aduc aminte de parcă a fost ieri… Pe la 1965, după ce în familia noastră problemele financiare s-au diminuat până aproape de dispariție, mama mea, care tocmai fusese promovată directoare de școală, ne-a dat de înțeles că dorește să-și îmbunătățească „look-ul”, apelând la serviciile uneia dintre puținele croitorese din modesta noastră urbe someșeană. Bunica mea, cea mai așezată și blândă persoană pe care am cunoscut-o, i-a spus doar atât: „Nuți dragă, toată lumea te cunoaște și te stimează. Crezi că ai nevoie de așa ceva?” Mama mea și-a continuat programul personal de înfrumusețare, finalizat prin două taioare de catifea,…
Detalii