Suta lui Macron
Pășind pe urmele altui președinte celebru, care latiniza la porțile Orientului, Macron cel tinerel și activ s-a văzut dintr-o dată nevoit să facă niscaiva concesii energicilor purtători de veste galbene.
Francezii sunt cei care au patentat conceptul de revoluție (chiar dacă „blânda” ghilotină nu părea nicidecum să fie pașnică și îndurătoare, cum era prezentată de vajnicii revoluționari). Chiar și acum, după secole de moleșeală lângă brânzeturi fine și vinuri alese, vâna revoluționară se manifestă cu vigoare, zdruncinând din temelie sofisticata și democratica societate franțuzească.
Înfruntarea a fost atât de sângeroasă, iar distrugerile atât de mari, încât necoptul Macron a încercat s-o dea la pace cu protestatarii, cumpărându-le bunăvoința cu un supliment de 100 euro la salariul minim. Aceștia au strâmbat din nas, ca și cum și-au mirosit cel mai puturos sortiment de brânză, și au anunțat noi și noi zavere peste tot în Hexagon. Și aceasta nu ar fi decât o știre de pagina a 7-a, dacă nu luăm în vedere că aici putem vedea un simptom al unei grave boli europene.
SE DESTRAMĂ EUROPA?
Să fie oare mișcarea vestelor galbene o trâmbiță a apocalipsei pentru Bătrâna Doamnă? Da și nu… Din punct de vedere economic, chiar și fără Marea Britanie, UE înseamnă a doua entitate economică a planetei (înaintea Chinei, dar nu pentru mult timp…). Din punct de vedere cultural, este entitatea cea mai importantă, fiindcă modul de viață american, pe care întreaga planetă se înghesuie să-l imite, nu este decât copilul nătâng și isteric al civilizației europene.
Dar Bătrâna Doamnă are toate păcatele bătrâneții. Lumea de mâine este o lume a încordării globale a mușchilor; celor trei mari (SUA, Rusia, China) li se alătură puteri regionale cu nemăsurate ambiții: Turcia, Arabia Saudită, Brazilia, India sunt doar câteva dintre ele. Peste tot se ridică la putere lideri autoritari sau dictatoriali, cărora le tremură degetul pe trăgaci (poate, curând, ne vom aminti cu nostalgie de vremea lui Obama trecătorul și a începătorilor Putin și Xi Jinping). După decenii, prea multe, de delăsare în seama vărului umflat de steroizi de peste ocean, Europa se trezește că nu are o structură proprie de apărare, care să-i permită să bată și ea puțintel cu pumnul în masă atunci când situația geopolitică o cere.
La umbra giganticului jandarm mondial, Europa se credea la adăpost de orice amenințare și de orice pericol. Dar această situație a adus în oasele Bătrânei Doamne o asemenea moleșeală, încât acum nu mai poate face față nici măcar unei invazii cu migranți desculți, îngrămădiți cu sutele pe fragile bărcuțe gonflabile. Iar prima boală a Europei, ca în cazul oricărui organism bătrân, este cearta dintre părțile sale alcătuitoare.
Și aici trebuie să spunem că episodul vestelor galbene și a ridicolei sute a lui Macron nu este decât simptomul unei profunde nemulțumiri populare, care se manifestă acum în toate colțurile UE, subminând temeliile acestei construcții fără precedent în întreaga istorie a umanității. Vestele galbene au depășit fruntariile Franței, apărând și în Belgia, Polonia sau Croația.
Euroscepticismul este în creștere vizibilă, iar apropiatele alegeri pentru Parlamentul European pot aduce surprize dintre cele mai neplăcute. Germania se îndreaptă spre un viitor nebulos, în Belgia coaliția forțată dintre flamanzi și valoni pare că s-a rupt definitiv, în Spania socialismul pierde teren văzând cu ochii, Italia și Grecia au guvernanți care fluieră în biserică, Polonia, Cehia și Ungaria contestă mai mult sau mai puțin vehement establishment-ul european, Austria pare să ducă o politică ambiguă…
CĂLCÂIUL ROMÂNESC
Precum călcâiul lui Ahile, România dorește cu orice preț să fie un punct fragil și vulnerabil al edificiului european. Și aceasta, nu fiindcă ar fi încăput pe ghearele vreunei puteri străine, nici măcar în ghearele UE (oricât chițăie și se lamentează în acest sens patrioții de conivență). Nici vorbă! Ciuca rușinii din Europa, țara cu cei mai mulți cetățeni cu WC-urile în RFG (Refugiu în Fundul Grădinii), țara cu cheltuieli de sănătate mai mici decât Albania sau Macedonia, România a încăput pe mâinile… românilor!
În consecință, țara a devenit moșia zapciilor de Teleorman și a altora asemenea lor, care nu se sfiesc să siluiască legi pentru a se face scăpați de închisoare și nu se codesc să jefuiască țara după bunul lor plac. O țară săracă și neperformantă precum România are de 8 ori mai mulți secretari de stat decât Franța! Și tot nu este suficient pentru „tagma mâncătorilor”, fiindcă acum aparatul de stat este sub presiunea baronilor locali, care doresc eliminarea profesioniștilor și instalarea unor slugoi care să-i ajute în jefuirea spornică a sărăcăciosului buget național.
Aceasta este vulnerabilitatea majoră adusă Europei de România: ea funcționează numai după agenda veroasă și mercantilă a protipendadei locale, care-și ascunde matrapazlâcurile legale și jafurile cinice sub masca independenței și a patriotismului. Această infamă agendă este complet diferită de agenda globală europeană și plasează România în afara oricărui perimetru al bunului simț și corectitudinii.
Și taman când această țară imprevizibilă și coruptă se pregătește să preia frâiele UE, Bătrâna Doamnă se află în mare suferință. Iar suta lui Macron n-o poate nicicum ajuta.