SPECIAL. Povestea familiei Renner, fondatoarea fabricii „Clujana”, spusă de unicul moștenitor din România. Un destin crunt a lovit această familie. GALERIE FOTO

A venit din Bavaria, Germania, la sfârșitul secolului al XIX-lea și s-a stabilit, inițial, la Reghin, însă și-a dat seama că la Cluj poate pune bazele afacerii la care visa: o fabrică de pielărie și de încălțăminte. Afacerea a început în 1911, odată cu deschiderea fabricii, și s-a dovedit înfloritoare în următorii 10-20 de ani. 

Dacă la început, în fabrică lucrau în jur de 500 de clujeni, la mijlocul anilor ’40 erau aproape 10.000. Fabrica devenise un pol important pentru economia Clujului de la acea vreme. Iar cel care o fondase, Johann Renner, un nume de referință nu numai pentru oraș, ci pentru întreaga Transilvanie.

Media9 îți spune povestea tulburătoare a familiei Renner, fondatoarea fabricii „Clujana”, așa cum n-ai mai auzit-o până acum. Povestită de Zsuzsanna Renner (foto jos), unica moștenitoare a familiei Renner care mai trăiește în România. Istorie care arată, pentru a câta oară?, că viața bate filmul!

Zsuzsanna Renner (80 de ani) nu e descendentă directă a lui Johann Renner, fondatorul fabricii de încălţăminte „Clujana”, ci a intrat în familie prin căsătoria cu Erwin, nepotul pe linie paternă al proprietarului.

Pe Erwin l-a cunoscut în 1957. Era coafeză într-un salon de pe strada Horea din Cluj. O tânără frumoasă ca Zsuzsanna cu siguranță că nu l-a lăsat indiferent pe Erwin. Însă destinul a vrut ca cei doi să-și întemeieze o familie în 1987, la 30 de ani după prima lor întâlnire. „A fost cel mai bun soț din lume! Rar întâlnești așa ceva!”, exclamă Zsuzsanna Renner, cu greu stăpânindu-și un oftat.

Zsuzsanna Renner, cu tabloul în care este soțul ei, Erwin Renner. Foto: Media9

Fondatorul fabricii, Johann Renner, a murit la 63 de ani, de ciumă

Însă vremurile pentru fondatorul fabricii „Clujana”, Johann Renner, și pentru familia sa n-au fost limpezi și luminoase tot timpul.

În 1911, Johann Renner, împreună cu soţia sa, Caroline, şi cu cei 10 copii, a fondat „Fabrica de Piele Renner & Co”. La început, aici lucrau 500 de clujeni. Afacerea mergea bine, dar a avut de trecut un prim mare hop după Primul Război Mondial. Fabrica și-a schimbat denumirea și a devenit „Uzinele Dermata”.

„Socrul meu, Gustav Renner, a mers la bancă şi a depus mulţi bani. A ieșit afară, iar peste câteva minute, a ieșit și directorul care i-a spus că banca e falimentară. Atunci a făcut societatea pe acţiuni. Toți clujenii înstăriți au devenit acționari”, rememorează Zsuzsanna Renner.

Un alt hop pe care l-a avut de trecut a fost moartea prematură și subită, în 1920, a fondatorului fabricii, Johann Renner. Fabrica importase din China un transport uriaș de piele de vită, dar cu acel transport, se pare, a importat și o bacterie care e localizată în organismul șobolanului: yersinia pestis.

„A murit de ciumă. Din păcate, la acea vreme nu se știau prea multe despre ciumă și nici nu se inventase penicilina. Mi s-a povestit că în dimineața respectivă s-a bărbierit, după care a mers în fabrică, așa cum făcea de obicei. Însă cum avea porii deschiși, bacteria a avut un contact mai ușor și a intrat în piele”, spune octogenara.

Fondatorul fabricii de încălțăminte de la Cluj, Johann Renner, s-a născut în 1857 în Bavaria, Germania, și a murit în 1920, la Cluj. Avea doar 63 de ani.

Johann Renner, în centrul imaginii, cu pălărie albă pe cap și mâinile în buzunare, se interesa zilnic cum merge fabrica și de muncitori. Foto: Arhiva familiei Renner

A venit „ciuma comunistă”

După moartea lui Johann Renner, afacerea a fost preluată de fiii săi. Din cei 10 copii ai soților Carolina și Johann Renner, doar șapte au trăit. Șașe băieți și o fată: Friedrich (1883-1954), Emil (1885-1965), Adolf (1888 – 1959), Eduard (1890 – 1968), Hermine (1892-1983), Johann (1894 – 1954) și Gustav (tatăl lui Erwin – 1896 – 1964). Copiii s-au născut în Germania sau în interiorul Imperiului Austro-Ungar.

Johann Renner (jos, în centrul imaginii) cu cei șase fii ai săi. Gustav Renner, tatăl lui Erwin, este chiar cel din spatele fondatorului „Clujana”. Foto: Arhiva personală a familiei Renner

A urmat perioada neagră a regimului comunist, când fabrica a fost naţionalizată de statul român. După 1948, odată cu intrarea comuniștilor ruși în România, familia Renner a pierdut tot – fabrica şi casele pe care le deţinea în Cluj. Friedrich, unul dintre fiii fondatorului a fost deportat în Uniunea Sovietică.

Alții au emigrat în Statele Unite ale Americii sau în Argentina (Emil și Hermine), acolo unde au și decedat, în Austria (Adolf și Eduard) sau în Ungaria (Friedrich). Doar Johann și Gustav au rămas în România, primul, la Cluj, celălalt, în București. Însă tatăl lui Erwin, Gustav, a avut domiciliul forțat la București, și nu i s-a mai permis niciodată să vină la Cluj, să-și vadă unicul fiu. A murit, neîmpăcat, în 1964, în capitala României comuniste.

Adolescentul Erwin, alături de părinții săi. Foto: Arhiva personală a familiei Renner

Uciderea Carolinei Renner, soția fondatorului fabricii de la Cluj, de către comuniști

Însă ororile comise de comuniști au atins o culme odată cu uciderea Carolinei Renner, soția fondatorului fabricii de încălțăminte de la Cluj. Motivul nu e cunoscut nici acum. „Au decapitat-o. Pur și simplu i-au tăiat capul! Cine? Cum cine? Comuniștii români. Nu știu din ce cauză. Cred că așa își făceau ei dreptate față de chiaburi”, explică, plină de obidă, Zsuzsanna Renner.

Se întâmpla în octombrie 1944. La nici două luni de la „întoarcerea armelor” față de germani și fraternizarea ostașilor români cu Armata Roșie.

Din fiu de proprietar a ajuns muncitor la „Tăbăcărie”

Noul regim instaurat după decembrie 1947 nu i-a uitat pe cei înstăriți. După ce le-au luat cu japca băncile, fabricile și uzinele, s-a îndreptat și asupra copiilor lor. În 1947, Erwin Renner avea 27 de ani și, peste noapte, avea să fie trecut de la „fiul patronului” la munca cea mai grea, ce mai degradantă, din fabrică.

„L-au băgat la secția <Tăbăcărie>, la munca cea mai de jos din fabrică. I-au dat o pereche de cizme și acolo a lucrat până la pensie. A ieșit cu o amărâtă de pensie de 600 de lei. Îl ajutam eu, câteodată, din salariul meu de coafeză. Ăsta e adevărul”, povestește Zsuszanna Renner.

Din „imperiul Clujana” n-a mai rămas mare lucru

După 1990, Erwin și Zsuszanna Renner au revendicat în instanță o parte din „imperiul Clujana” și mai multe case pe care familia le-a avut în Cluj.

DECLARAȚIE

„Mai trăiesc în străinătate membri ai familiei Renner, dar aceștia n-au vrut să-și revendice proprietățile. Au spus: <să rămână în țara asta de gunoi>. Numai Erwin a cerut, dar foarte puțin. Că putea să ceară un sfert din Cluj, la câte proprietăți a avut familia Renner în oraș”.

Zsuszanna Renner, moștenitoarea familiei fondatoare a fabricii „Clujana”

Erwin și Zsuzsana Renner s-au judecat cu statul român pentru câteva proprietăți ale familiei aflate în Cluj, însă Erwin n-a mai apucat, din păcate, să fie părtaș la un deznodământ pozitiv din partea justiției. A murit în 2003, la 83 de ani.

În 2016, Zsuzsana Renner s-a adresat conducerii fabricii „Clujana”, căreia i-a solicitat să nu mai folosească sigla cu cocoșul de pe ghetele insulated. Foto: Facsimil întâmpinare Zsuzsana Renner

Diligențele le-a continuat Zsuzsana, consiliată de nepoata sa, avocat, iar cu unele dosare a ajuns la instanțele superioare, chiar și la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

Un colonel de poliție a ocupat abuziv o proprietate a familiei Renner

Pentru vila de pe strada Pasteur, nr. 14, s-a judecat ani grei, iar presa locală a scris la acea vreme. După ce a fost naționalizată (luată cu japca, mai pe românește -n.r.), vila de pe Pasteur, construită de Johann pentru fiul său, Gustav, a fost transformată în „casă de protocol” a Securității Cluj.

După 1990, vila a fost ocupată abuziv de colonelui Ioan Mureșan, șef la Evidența Populației la acea vreme. Procesul a durat foarte mult, iar într-un final justiția i-a dat dreptate familiei Renner, pe care a pus-o în proprietate.

Familia Renner a mai deschis procese pentru alte proprietăți, însă de la „Clujana” n-a primit nimic, și a pierdut și casa de pe Anatol France. În acest an s-a vândut casa în care a locuit fondatorul „Clujana”, Johann Renner, de pe strada Nicolae Cristea, iar Zsuzsana Renner, singura moștenitoare a acestei familii care trăiește în România, trage nădejdea ca decizia instanței – speră ea, pozitivă – să o prindă în viață.

Lovituri nemiloase 

Are 80 de ani, dar ultimii zece au fost foarte grei pentru ea. A încasat „lovitură după lovitură”. În 2003, a părăsit-o „dragul și iubitul” ei soț, Erwin. Însă ce avea să vină a fost o lovitură nemiloasă a soartei: în decurs de patru ani, cei doi fii ai săi, Robert și Ferenc, au murit și ei. Unul de cancer, celălalt din cauza unor boli de nutriție.

Ambii când ajunseseră la vârsta de 47 de ani. Și dacă nu a pătimit destul, medicii i-au pus recent Zsuzsannei un dignostic grav, și a avut nevoie de o intervenție chirurgicală.

Cu toate astea, moștenitoarea familiei Renner nu se dă bătută și continuă lupta în instanță pentru drepturile sale. Încă mai crede în justiție și-n adevăr.

Fondatorul fabricii „Clujana”, Johann Renner, are un bust la Cluj. Acum se află într-un imobil al familiei. Foto: Media9

Scurt istoric al fabricii Clujana, proprietatea familiei Renner

Fabrica de încălțăminte Clujana a fost înființată în anul 1911 de familia Renner sub denumirea de „Fabrica de Piele Renner & Co”. După Primul Război Mondial, a devenit societate pe acțiuni, schimbându-și denumirea în „Dermata” și devenind cea mai mare fabrică de încălțăminte din România.

În 1947, familia Renner a pierdut tot – fabrica şi casele pe care le deţinea în Cluj -, iar unii dintre membrii ei au fost deportaţi în Uniunea Sovietică sau au emigrat.

Fabrica a fost naționalizată de guvernul comunist în 1948 și redenumită „Fabrica de încălțăminte Janos Herbak”, apoi „Fabrica de Pielărie și încălțăminte Cluj”, iar în final „SC Clujana SA”. În anii ’80, ajunge cea mai mare fabrică de profil din estul Europei.

Avea 8.000 de angajați, cu secții proprii de tăbăcărie, fabrici de tălpi, de încălțăminte și articole din cauciuc.

Liderul comunist Nicolae Ceaușescu, în vizită la „Clujana”.

Partidul Comunist Român le cerea muncitorilor să facă „totul” pentru o producție cât mai mare la export, care era literă de lege. Sigur, toate fabricile românești de la acea vreme erau împânzite cu astfel de sloganuri. Iar „Clujana” nu făcea excepție, mai ales că devenise un brand foarte cunoscut și foarte apreciat:

„Obligația fiecăruia dintre noi în producerea și livrarea la export a unor produse de calitate superioară este cu atât mai mare cu cât suntem hotărâți să ne menținem prestigiul câștigat” – sloganul din fotografia de mai sus din fabrica „Clujana”.

Sursa foto: Fototeca Azopan & Ferenc Csomafáy

După evenimentele din decembrie 1989, societatea a intrat an de an în declin, iar muncitorii au fost, pe rând, disponibilizați.

În prezent, fosta fabrică Clujana se află în proprietatea autorităţilor clujene și funcționează la capacitate redusă. Un spaţiu de patrimoniu industrial de 2.200 metri pătraţi a fost transformat într-un hub creativ regional, sub denumirea MushuROI.

Centrul reuneşte proiecte de artă, design, fotografie, producţie video, digitală şi architecture, pentru a găzdui o serie de evenimente şi întâlniri.