Șerban Țigănaș: „Da, Emil Boc are dreptate să certe arhitecții. Dar și noi avem dreptul să-l certăm pe domnia sa”

Arhitectul clujean Șerban Țigănaș, decanul Facultății de Arhitectură și Urbanism, recent recompensat cu marele premiu al Bienalei Naționale de Arhitectură organizate de Uniunea Arhitecților din România, a vorbit la TVR Cluj despre disfuncționalitățile din procesul de avizare urbanistică și despre tensiunile dintre arhitecți și administrația locală.

Întrebat dacă primarul Emil Boc are dreptate atunci când critică arhitecții, Țigănaș a răspuns tranșant:

„Cred că da. Dar și noi avem dreptate să-l certăm pe domnia sa. Deci lucrurile pot fi luate simetric. Fără îndoială, modul în care este construită această comisie și modul în care funcționează are niște ingerințe politice care generează conflicte de interese.”

El a admis că există situații în care edilul atrage atenția întemeiat, însă a subliniat presiunea permanentă în care lucrează arhitecții:

„Anumiți arhitecți ar trebui să urmărească interesul public altfel decât o fac. Dar noi avem o profesie foarte dificilă. Primarul ar trebui să urmărească doar interesul public; noi avem și clienți și suntem într-o presiune continuă între interesul clientului și interesul orașului.”

Jurnalistul l-a întrebat dacă proiectele avizate de comisia consultativă și semnate de arhitectul-șef sunt cele mai bune pentru Cluj.

„Nu, bineînțeles că nu. În anumite proiecte reușește să se impună un punct de vedere ferm și corect, în altele nu. Uneori sunt perfect mulțumit de rezultat, în altele am convingerea că lucrurile nu stau așa. Și nu avem ce face.”

Țigănaș a descris arhitectura drept un domeniu de echilibru între artă și rigoare:

„Este o integrare într-un sistem de reguli, pentru că orașul este un sistem. Regulile de urbanism sunt în general bune, dar neaplicabile peste tot, pentru că modul în care au fost produse nu a fost cel mai profund. Există situații în care rezultatul, aplicând regulile existente, poate să nu fie excepțional.”

Ce ar trebui schimbat? Soluția, spune fostul președinte al Ordinului Arhitecților, ține de responsabilitatea fiecărui actor:

„Cei care dezvoltă ar trebui să joace concurențial, corect și cinstit, nu să caute avantaje competiționale injuste. Arhitecții ar trebui să vegheze asupra aplicării juste a regulilor.”

El a criticat practica de a forța limitele urbanistice, mizând pe negocierea ulterioară:

„Nu-mi forța mâna, nu mi-o suci la spate să mai pun două etaje, că vin ăia din comisie și-mi taie unul și rămâi cu unul în plus față de altcineva. Am văzut atât de multe cazuri în care, cu nonșalanță, se propun lucruri dincolo de ceea ce prevăd regulile sau de ceea ce ar fi firesc pentru locul respectiv.”

Arhitectul a punctat și importanța deciziilor finale ale administrației:

„Rolul arhitectului-șef este absolut fundamental. Iar Consiliul Local are această posibilitate de a accepta sau respinge. Mai recent, am înțeles că sunt proiecte care au parcurs toți pașii și totuși au fost respinse de Consiliul Local.”