Șerban Țigănaș: „Arhitecții au devenit antreprenori din intuiție, clienții au devenit oameni de afa­ceri speculativi”

Șerban Țigănaș, decanul Facultății de Arhitectură din Cluj și, de câteva săptămâni, membru în Comisia de urbanism a Consiliului local, vorbește, într-un articol de opinie de pe site-ul arenaconstruct.ro, despre cele mai importante lucruri pentru arhitecți, redefinirea statutului arhitectului și problemele pe care arhitecții le întâmpină în piață.

Redăm mai jos textul scris de Șerban Țigănaș.

„Cele mai importante lucruri pentru arhitecți sunt, de fapt, trei: cum obțin contracte, la ce prețuri reușesc să le semneze și cum reușesc să autorizeze proiectele contractate, adică ce fel de relații pot stabili cu autoritățile.

În mare, profesia de arhitect a suferit o tran­ziție de la una de excepție, cu puțini repre­zentanți dintre care mai mulți au avut șanse bune de exprimare, la una de masă, cu mulți care poartă acest titlu profesional și care se adresează unei clientele care are cu totul alte obiective decât în trecut.

Redefinirea statutului arhitectului s-a făcut pe fondul unei legislații nepregătite pentru generarea de procese care conduc la calitate, cu arhitecți care au devenit antreprenori din intuiție, clienți care au devenit oameni de afa­ceri speculativi și administratori proveniți din politicieni empirici. Poate că sună prea acid, dar așa au fost vremurile tranziției care au lă­sat urme adânci în practicile din piață, care nu se pot șterge pentru a fi înlocuite decât în timp lung și cu eforturi constante ale celor care înțeleg schimbările necesare și acceptă să le susțină.

Statutul arhitectului e o problemă de percep­ție. Percepția generală a clientelei asupra ro­lului și competențelor arhitecților este cea mai importantă, alături de percepția arhitec­ților înșiși asupra propriului rol. Percepția aceasta se duce până la nivelul guvernamen­tal unde se conturează legislația profesiei, despre care putem vorbi lucruri importante.

Care sunt problemele arhitecților în piață, acum?

Prima ar fi piața însăși, într-o economie româ­nească devenită necompetitivă la nivel euro­pean și intoxicată de datoria externă fără precedent și scăderea drastică a creșterii economice, după ce nu demult era campioa­nă europeană.

Când piața are probleme crește nivelul con­curenței neloiale. Asta se poate demonstra.

Altă problemă este obișnuința arhitecților de a se limita cât mai mult la a practica profesia din birou și a nu-și asuma munca din șantier, grea, consumatoare și responsabilă.

Serviciile arhitecților din timpul execuției pro­iectelor, adică a șantierelor, ajung în țările în care aceste practici fac parte din cultura construirii, de exemplu în Germania și Elveția, la circa 50% din ceea ce câștigă arhitecții în total.

Asta înseamnă că dacă ar reuși să se implice complet în perioada execuției și arhitecții ro­mâni ar putea câștiga dublu. Pentru așa ceva, arhitecții ar trebui să fie percepuți ca valoroși sau chiar indispensabili pentru etapa de con­struire și ar trebui să-și organizeze resursele firmelor în consecință.

Pe șantier trebuie să mergi cu oameni compe­tenți, experimentați, care știu tehnologie, de­talii și costuri, adică arhitecți care, dacă sunt angajați, trebuie plătiți mult mai bine decât co­hortele de absolvenți stagiari, disponibili și ief­tini, excelenți la mânuirea computerelor pen­tru a crea imagini, dar mult mai puțin robuști la trântă cu antreprenorii și clienții.

Ce cred că ar putea face arhitecții în condițiile actuale?

Individual, ar trebui să-și stabilească o nișă a pieței în care să performeze și să învețe sub­tilitățile și particularitățile ei, diferite de la caz la caz. Trebuie să știi ce fel de proiecte do­rești să faci și mai ales de ce.

Nimic nu te plasează mai bine în piață decât experiența și reputația pe un anumit seg­ment, pentru că, indiscutabil, nu poți fi foarte bun la toate tipurile de proiecte. Trebuie să îți pregătești echipa, biroul, cu competențele necesare, cu cifra de afaceri potrivită și lucrările similare pentru a te instala conforta­bil într-un anumit segment de piață.

Le-aș mai recomanda arhitecților să se asocieze. Acest lucru este ușor de spus și nu tocmai ușor de realizat cu succes. Nu e deloc ușor să găsești partenerul care să fie și compatibil și complementar, dar care în același timp să poată și dubla competențele tale și reciproc.

Nu e ușor să stabilești relații bune pe termen lung cu antreprenori cu care participi la licita­țiile de proiectare și construire, chiar dacă nu sunt ideale, dar care te așează în proiectele cele mai importante care se execută din fon­duri publice.

Arhitecții au început să se asocieze temporar pentru a câștiga anumite proiecte mari. E foar­te bine, recomand, dar e nevoie să și știe să-și împartă munca și banii în caz de reușită.

Altceva ce e foarte important ține de construc­ția unei anumite culturi a lucrului în echipă, a fo­losirii computerelor și a planificării activităților.

Despre oportunități pot spune că ele conti­nuă să existe, dar sunt pentru cei pregătiți. Bugetele locale ale administrațiilor publice sunt anul acesta mai mari ca oricând. În con­secință au procente mari pentru investiții. Pe piață e criză de contractori buni, care să livre­ze la timp, lucru de care toți politicienii au ne­voie, atât în fazele de atragere de finanțări, cât și în cele de raportare a performanțelor mandatelor primite. Cea mai mare oportuni­tate a unui arhitect este nevoia unora sau a altora de anumite proiecte, nevoie care tre­buie cunoscută și înțeleasă”.