Se profilează meciul imobiliar România – Ungaria. Miza: hotelul Continental

Primarul Emil Boc a anunțat anul trecut, la solicitarea Media9, că municipalitatea își va exercita dreptul de preemțiune pentru cumpărarea hotelului Continental. Clădirea a fost scoasă la vânzare de casa Artmark, dar licitația nu a avut loc. Dacă proprietarul, Ioan Bene, nu se răzgândește, urmează notificarea instituțiilor care au drept de preemțiune, conform legii: Ministerul Culturii, Consiliul Județean Cluj, Primăria Cluj-Napoca. Întrebarea este dacă va reuși statul român să cumpere hotelul?

„Poarta vieneză” este a Budapestei

Media9 a mai scris că există un interes major al unor ONG-uri sau companii maghiare de a cumpăra clădiri cu valoare istorică din Transilvania. S-a și întâmplat la Cluj. Știe toată lumea că anul trecut s-a vândut hotelul Melody. Mai avem un exemplu: Poarta vieneză (Wiener Tor) de pe Cetățuie.

Să vă descriem mecanismul: casa de licitații le scoate la vânzare cu un preț umflat, intenționat sau nu, iar autoritățile românești sunt obligate să angajeze un evaluator independent, care stabilește o valoare inferioară; ca urmare, România spune “pas”, în vreme ce oameni de afaceri sau ONG-uri finanțate de la Budapesta pot băga mâna în buzunar atât cât este necesar.

Poarta Vieneză – monument istoric de clasă A, cu o valoare deosebită din punct de vedere al apariţiei şi dezvoltării istorice a oraşului Cluj-Napoca – despre care facem vorbire, a fost scoasă la licitaţie în cursul anului 2020, cu o valoare de 3,9 milioane de euro, de către casa de licitaţii Sotheby’s. Imobilul este construit pe un teren cu o suprafaţă de aproape 3.200 de metri pătraţi, are 10 camere, 4 băi şi are o suprafaţă de aproape 600 de metri pătraţi. Proprietarul imobilului, societatea Ronside Steel (cea care a reabilitat linia de tramvai din Cluj-Napoca) realizează, prin vânzare, un profit impresionant obţinut ca urmare a implicării casei de licitaţii menţionate. Atenție: iniţial, în mass media, preţul vehiculat al imobilului era situat la nivelul sumei de 1,5 milioane de euro.

Nu s-a anunțat încă oficial, dar – din informațiile noastre – noul proprietar al Porții vieneze este maghiar. Vânzătorul, Ronside Steel, ar fi dorit ca acesta să rămână în patrimoniul statului român, fiind de acord să negocieze cu Primăria chiar şi 40% din preţul cerut, însă acest lucru a devenit imposibil în momentul în care cumpărătorul ungar s-a arătat dispus să achite întreaga sumă solicitată de casa de licitaţii sau să negocieze până la un maxim 5% din preţul solicitat.

Daniel Lengyel, agentul imobiliar care s-a ocupat de tranzacţie, din partea casei de licitaţii, a precizat la finele anului 2020 că s-a ocupat personal de notificarea Primăriei Cluj-Napoca şi a Consiliului Județean, dar şi a Ministerului Culturii, cu privire la posibilitatea exercitării dreptului de preemţiune la preţul de 3,9 milioane de euro, la care identificase deja un cumpărător privat, străin, o „companie de investiţii imobiliare”.

Aparent, Poarta vieneză nu pare să aibă o semnificaţie importantă pentru populaţia de etnie maghiară din Transilvania (fiind construită în perioada de dominaţie austriacă), însă, la un nivel mai profund, deţinerea proprietăţii acesteia de către o entitate maghiară poate induce sentimentul că, în fapt, statul maghiar este continuatorul Imperiului Habsburgic şi stăpânul de drept al teritoriului Transilvaniei.

Se repetă situația la hotelul Continental?

Vor reuși „companiile de investiţii ungare” şi casa de licitație să folosească același mecanism şi în cazul hotelului Continental? De data aceasta nu e Sotheby’s, ci Artmark. Autorităţile românești riscă să ajungă din nou să fie „surprinse” de capacitatea financiară a statului ungar şi să piardă ocazia de a obţine proprietatea asupra unui imobil cu valoare semnificativă pentru centrul oraşului Cluj-Napoca. “Dacă Emil Boc a spus că Primăria își va exercita dreptul de preemțiune, o va face. Și probabil că, dacă va constata nereguli în procesul de vânzare, va merge cu speța în instanță”, a spus un apropiat al primarului.

Clădirea are 105 camere, un teren de 1.497 mp și o suprafață desfășurată de 8.500 mp. În exterior, hotelul a fost recondiționat, dar în interior este „praf”. Clujul putea să intre în posesia imobilului și în 2013, când a fost achiziționat de omul de afaceri Ioan Bene, acum căutat internațional pentru a fi întemnițat.

Mecanismul folosit cu scopul de a da șah și mat autorităților românești, pe care l-am descris în acest articol, generează pierderi extraordinare în materie de patrimoniu imobiliar naţional, oferind astfel cadrul optim pentru avansarea investiţiilor ungare derulate prin companii şi ONG-uri finanţate cu bani guvernamentali de la Budapesta, precum Fundaţia de Ocrotire a Moştenirii Construite din Europa Centrală şi Estică (Kozep-europai Epitett Orokseg Megorzo Alapitvany), Fundaţia Sapientia şi multe altele. Până acum, statul român a preferat să privească pasiv.

“Poarta vieneză” – lecția de istorie

În 1687 a fost semnat Tratatul de la Blaj, document prin care Imperiul Habsburgic impunea unui număr de 12 oraşe din Transilvania să ofere adăpost trupelor sale pe perioada iernii. Momentul a reprezentat începutul incursiunii austriece în Transilvania. În ce priveşte Clujul, fortificaţiile medievale ale oraşului au fost considerate învechite, cu posibilităţi de cazare necorespunzătoare pentru soldaţii imperiului. În consecinţă, s-a decis construirea unei cetăţi noi, pe Dealul Cetăţuia, locaţie strategică datorită vederii panoramice asupra centrului vechi al oraşului. Construcţia cetăţii a început în anul 1715 şi a fost finalizată după aproximativ 20 de ani. Aceasta urmăreşte cele mai noi principii ale arhitecturii militare europene ale perioadei, cea a fortificaţiilor în sistem Vauban, concepute de către arhitectul lui Ludovic al XIV-lea, Sebastien Le Prestre de Vauban.

Ansamblul cetăţii bastionare este una dintre importantele monumente ale arhitecturii militare baroce din Transilvania şi este legată de perioada habsburgică a istoriei Transilvaniei. Principalul motiv al construirii acestei fortificaţii de pământ l-a constituit apărarea arterei de circulaţie de pe valea Someşului în luptele antiotomane ale armatei imperiale, cetatea căpătând şi rolul simbolic al consolidării stăpânirii austriece asupra oraşului Cluj.

Cetăţuia a fost folosită ca închisoare timp de 200 de ani şi aici au fost încarceraţi şi ucişi mulţi oameni, printre care şi pastorul sas Stephan Ludwig Roth, executat pe 11 martie 1849. Una dintre principalele căi de acces în Cetate era Poarta Vieneză – „Wiener Tor” reabilitată în urma unor investiţii de aproximativ 700 000 euro. Lucrările de refacere a vechilor porţi au fost finalizate în cursul anului 2019, iar clădirea este pusă în valoare prin includerea sa în circuitul turistic şi comercial al municipiului Cluj-Napoca.

Imobilul este parte din ansamblul de clădiri al fortificaţiei de pe Dealul Cetăţuii din Cluj-Napoca şi găzduia încăperi destinate ofiţerilor la etaj. În acelaşi timp, asigura accesul pentru vehicule pe un drum ce înconjura dealul spre nord. În interiorul incintei, în faţa porţii principale, cea a Vienei, se ridicau două clădiri de dimensiuni considerabile: clădirea comandamentului fortificaţiei şi o cazarmă. Alte trei edificii, de dimensiuni mai reduse, se aflau în zona Porţii Apei: la nord de aceasta, pulberăria, iar în faţa intrării, brutăria cu un plan specific în formă de V şi magazia de alimente.

Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, cetatea îşi pierde importanţa sa militară, şi în consecinţă, în anul 1782, printr-un decret, regele a ordonat vinderea acesteia, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat. Clădirea păstrează în linii mari forma sa iniţială, suferind la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în jurul anilor 1970 intervenţii ample, în urma cărora ancadramentele din piatră barocă şi tâmplăriile edificiului au fost aproape în totalitate schimbate. Deşi această poartă a constituit cel mai important acces în incinta cetăţii, ancadramentul cioplit din calcar se remarcă printr-o simplitate caracteristică arhitecturii militare. Zona centrală a porţii era adâncită pentru a se asigura loc de retragere unui pod mobil. Etajul edificiului era accesibil prin cele două uşi deschise în încăperile laterale ale nivelului respectiv.