Riscuri diferite la „palate”: pericol de moarte la Primărie, niciunul la Consiliul Județean. Alin Tișe: „Poate că sunt mai înghesuiți…”

O întrebare simplă, dar incomodă, l-a pus în dificultate pe Alin Tișe, președintele Consiliului Județean Cluj. În Primăria Cluj-Napoca, angajații beneficiază de un spor de 15% (maximum prevăzut de lege) pentru, nu-i așa?, condiții periculoase sau vătămătoare de lucru. La Consiliul Județean, pe de altă parte, un astfel de avantaj nu se acordă. Și nu a murit nimeni.

Prin urmare, întrebarea firească a fost: „Sunt condiții atât de proaste în Primărie față de cele din Consiliul Județean?

Răspunsul lui Tișe a fost evaziv: “Vrei să mai atrag câțiva oameni care să mă simpatizeze? Nu că nu aș avea destui, mai ales la partid…

Nu știu situația de la Primărie, ce am citit și eu în presă, dar trebuie să-l întrebați pe domnul Boc. Dacă se întâmplă asta, înseamnă că așa au discutat cu sindicatul. Și la noi negociem an de an salariul cu sindicatul. În mod evident, sindicatul cere foarte multe. Dar dacă sindicatul consideră că merită să primească acele sporuri, înseamnă că ei toți au ajuns la această concluzie.”

Așadar, nu e vorba de expunere la pericole iminente, ci de arta negocierii? Cu Tișe nu le-a mers, dar cu Boc, desigur.

Tișe a sugerat și o posibilă justificare a sporului:

“Probabil că la ei condițiile de muncă sunt mai vitrege, poate au spații mai puține, poate sunt mai înghesuiți în încăperi, poate că fiind mulți, foarte mulți angajați… Numai la Poliția Locală sunt câteva sute. Poate că nu au spațiu în birouri. Nu, acum, nu la modul ironic, s-ar putea ca în Primărie, de exemplu, să fie mult mai înghesuiți într-un birou decât la mine.”

Așadar, printre provocările administrației locale nu sunt doar infrastructura, transportul sau urbanismul, ci și înghesuiala din birouri. Iar acest inconvenient pare suficient pentru a justifica un spor de 15% din salariul de bază.

Tișe a mai subliniat un aspect: el nu își încasează sporul legal de 25% pentru absorbția fondurilor europene și, mai mult, își plătește „aproape toate” deplasările din propriul buzunar.

Între timp, sporurile din Primărie rămân un mister. Să fie aerul mai toxic, scaunele mai incomode sau unghiul în care aterizează lumina soarelui în birouri?