REVOLUȚIA DIN DECEMBRIE 1989. Cristian Tudor Popescu, despre Nicolae Ceaușescu: „L-aș fi împușcat între ochi de la trei pași fără să clipesc”

Cunoscutul scriitor și gazetar Cristian Tudor Popescu a povestit în emisiunea „Cap la cap” de la Recorder Talks tragicele evenimente din urmă cu 34 de ani de la hotelul Intercontinental, la care el a luat parte încă de la instituirea baricadei din seara zilei de 21 decembrie 1989. 

Cristian Tudor Popescu a spus că în Piața Universiății n-au fost mai mult de 5.000 de persoane, că intelectualii nației nu s-au aflat acolo, iar conștiința națională a fost reprezentată de muncitori, copii și adolescenți, de țigănuși, de punk-iști, adică mai precis din „oameni simpli”.

Cunoscutul gazetar nu s-a sfiit să declare că, dacă ar fi avut o armă, l-ar fi împușcat în cap pe Nicolae Ceaușescu fără nicio remușcare.

Lipsa libertății, cea mai mare durere

În emisiune, CTP spune că nu lipsa alimentelor din galantare îl deranja cel mai tare și că a avut zile când a mâncat un colț de pâine uscată cu roșii de pe câmp.

„Dar nu asta mă durea cel mai tare, ci faptul că mă simțeam umilit și rănit grav în demnitatea mea de om din cauza lipsei libertății. Venea dihania aia de Ceaușescu și începea să hârâie la televizor: ‘Avem programe minunate’. Îmi spunea toate minciunile ălea, pe care le rostea fără să clipească: ‘Veți ce bine îți este? Dar tu nu-ți dai seama, îți explic eu cât de bine trăiești, pentru că e bine, ești liber și poți să faci ce vrei’.

Te uitai în jur și te întrebai: ‘Despre ce vorbește?’. Și nu puteai să spui nimic, nu puteai să faci nimic. Și el continua să-ți hârâie în cap. Și asta mă făcea să nu mă mai consider nici bărbat, nici om, să fiu umilit și cu demnitatea distrusă.

Apropos de faptul că ne umilește Austria că ne-a impus condiții (pentru intrarea în spațiul Schengen – n.r.). Păi aia era umilință a condiției umane sub Ceaușescu. Asta dacă te interesa și altceva decât burta și condiția ta fizică”, a declamat cunoscutul om de presă și formator de opinie.

„L-aș fi împușcat între ochi de la trei pași fără să clipesc”

Cristian Tudor Popescu a rememorat evenimentele din 21 decembrie 1989 din Capitală, la care a participat și el. Și spune că a plecat de la întreprinderea la care lucra atunci după spargerea mitingului din centrul Bucureștiului (organizat în sprijinul regimului Ceaușescu – n.r.).

„Am ieșit în stradă ca să mă eliberez de această stare. Și m-am eliberat. Atunci, în noaptea aia de 21/22 decembrie, a fost momentul în care nu mi-a mai fost teamă. În mulțimea aia care era acolo, de fapt nu eram foarte mulți, nu eram mai mult de 5.000 de oameni (…) a început să se strige ‘Jos comunismul!’. Până atunci nu se strigase decât ‘Jos Ceaușescu!’. Când am auzit prima dată strigându-se ‘Jos comunismul!’, după-masă pe la 5 sau 6, am ezitat.

N-am strigat atunci. La ‘Jos Ceaușescu!’ n-am avut nici cea mai mică ezitare. Eram prin Romană atunci și am strigat  ‘Jos Ceaușescu!’ fără să clipesc. Era ura pe care o adunasem împotriva lui. E singurul om pe care l-am urât în viața mea și pe care l-aș fi împușcat între ochi de la trei pași fără să clipesc! Și pentru care am un anume respect, pentru modul în care a murit. El a știut să moară. E un lucru important în viața omului să știi să mori. Și Ceaușescu a știut să moară. Dar l-aș fi împușcat cu mâna mea fără să clipesc!”, a explicat Cristian Tudor Popescu.

CTP: „Cel mai greu a fost lupta cu frica”

Acesta a mai explicat că cel mai greu a fost să se lupte cu frica, „cu teama care se încuibase în tine că vei fi arestat, vei fi schingiuit, vei fi omorât de organe”.

„Eram cu niște colegi de la întreprindere, cu prietenul meu Iulian Costache, filolog și atașat cultural Ambasada din Berlin. Se trăgea deja și mi-a spus că dacă va fi omorât, să-l trag deoparte ca să nu fie strivit, să nu treacă tancul peste el. Voia să fie ‘un mort frumos’, zicea el. În acel moment, mi-a dispărut frica. Complet. Ca și cum n-ar fi fost. Și s-a instalat o stare de genul: ‘Trage, mă, futu-ți morții mă-tii! Trage, mă, ce-o să faceți?’. Puteam să mă duc să mă iau cu ăla de piept, el cu AKM-ul în mâini, iar eu cu mâinile goale. Îmi trecuse frica.

Era sentimentul ăla că pe unii o să ne omoare, dar n-o să poată se ne omoare pe toți. De aceea am ieșit atunci, nu pentru certificatul de revoluționar (în prima parte a emisiunii s-a vorbit despre certificatul de revoluționar pe care premierul în funcție, Marcel Ciolacu, l-a obținut la Buzău, deși niciun martor nu l-a văzut implicat în evenimentele din decembrie 1989 – n.r.)”.

Cristian Tudor Popescu a explicat că la Baricada de la Inter nu era multă lume, „vreo 5.000 de oameni și asta în vârful manifestației”, dar că acea mulțime crease o ființă colectivă care îi impulsiona.

„Marea majoritate dintre noi nu ne cunoșteam, dar ne priveam unii pe alții de parcă am fi fost prieteni de o viață. Prin simplul fapt că eram acolo”, a povestit gazetarul, adăugând că în acele zile a fost un haos de nedescris, când se trăgea în neștire, haos care a continuat după Anul Nou.

DECLARAȚIE

„La noi la întreprindere (IPGGH – n.r.) s-a făcut de gardă. Au fost nopți întregi de lupte cu cine? Nu se știe. Se trăgea asupra întreprinderii imediat ce se aprindea lumina în interior. Pe urmă, au fost împușcate toate animalele din cartier, câini, pisici… Trăgeau oamenii unii în alții, speriați. Acest haos a continuat până după Anul Nou. Vărul soției mele a fost împușcat după Anul Nou”.

Cristian Tudor Popescu, în emisiunea „Cap la cap” de la Recorder Talks din 14 decembrie 2023

Au tras cu trasoare și cu „cățeaua” de pe tanc

Gazetarul a spus că e convins că a fost o lovitură de stat militară, peste Revoluție, și  că „n-ar fi avut loc nicio altă revoluție dacă nu era o lovitură de stat”. El, însă, nu minimalizează deloc rolul celor care au participat în stradă la evenimentele din decembrie 1989.

„În noaptea aceea, de 21/22 decembrie, în Piața Universității a existat tot timpul posibilitatea să fugi din piață, să scapi. Știți cum se putea reprima manifestația din noaptea aceea?, că n-au fost mai mult de 5.000 de persoane. Foarte simplu: nu trebuia să tragi un foc de armă, nu trebuia să aduci Armata și tancurile. Nu numai TAB-uri, ci și tancuri.

Eu am fugit înspăimântat la vederea unui tanc ce venea de pe 6 martie și m-am aruncat într-o rigolă. Iar doi băieți tunși ‘cocoș’ au aruncat asupra tancului cu niște borcane cu gem și legume pe care le luaseră dintr-un magazin. Au aruncat cu borcanele în blindajul tancului, iar tancul ăla trăgea cu ‘cățeaua’ (mitralieră grea instalată pe tanc – n.r.).

Îmi amintesc cum stătea Dan Iosif (fost parlamentar FSN, consilier al lui Ion Iliescu, mort între timp – n.r.) cu spatele la zidul de trasoare. Au tras cu trasoarele! De ce era nevoie, dom’le, să tragi cu trasoare? Unul a tras greșit, iar trasorul a nimerit într-un balcon de la Intercontinental. Cineva care se afla în fața baricadei i-a spus: ‘Trage, bă, drept, că te bagă la bulău!’.

Și nu pot să-l uit pe Dan Iosif, căruia i-am iertat tot, pentru că a făcut și niște nefăcute Dan de nu e adevărat, dar i le-am iertat pe toate. N-am putut niciodată să mă supăr pe omul ăsta, pentru că îmi amintesc cum stătea deasupra baricadei de la Inter. În spatele lui erau cordoanele de soldați care trăgeau. Și au pornit cu tirurile de la verticală și au ajuns la orizontală. Îi treceau gloanțele pe deasupra capului și Dan nu clipea, nu se îndoia, nimic, nimic, continua să vorbească, să strige și să ne încurajeze de acolo de pe baricadă”, a rememorat CTP acest moment tulburător.

DECLARAȚIE

„Acolo erau și niște țigănuși care alergau. O fată sau o femeie dintre ei a început să alerge în zig-zag și le-a strigat celorlalți: ‘Alergați, bă, așa, că altfel vă trage ăștia un glonț în cur!’. Copiii Revoluției. Au adus containere de la magazinul Victoria și le-au pus în baricadă.

Erau niște copii pe treptele de la Teatrul Național care strigau: ‘Poenaru Bordea! Poenaru Bordea!’. Atunci nu știam cine e acest Poenaru Bordea. După aceea, am aflat că era primul ofițer român ucis după ce Armata Română a trecut Carpații în Transilvania în Primul Război Mondial.

Iarăși, nu pot să uit cum scria cu verde pe zidurile de la Universitate: ‘Hitler, Stalin, Ceaușescu, Pol Pot’. Știam de primii trei, dar de Pol Pot? Să știi cine e Pol Pot în România acelui moment era o informație de nivel foarte restrâns (Pol Pot a condus Cambodgia și a fost unul dintre cei mai siniștri dictatori ai lumii; milioane de cambodgieni au fost uciși sub conducerea sa – n.r.). Și copiii, tinerii aceia din Piață au știut cine e Pol Pot.

Apoi îmi amintesc că am văzut scris: ‘Cine-i mic și dă din mână și are 4 la română?’. Au venit pompierii și i-au stropit cu tulumbele; erau copii și adolescenți de 10-12-17 ani, ăștia erau acolo. Criticii literari, filosofii, intelectualii nației nu erau în Piață în noaptea de 21/22 decembrie. Acolo erau țigănușii, punk-iștii, muncitorii, oamenii simpli de toată mâna… Ăștia erau în Piață, ăștia au fost conștiința României. Din păcate, nu filosofii și intelectualii. Că n-am văzut prea mulți acolo”.

Cristian Tudor Popescu, scriitor și gazetar, în emisiunea „Cap la cap”, din 14 decembrie 2023 

Sursa foto: via Recorder Talks  

Emisiunea este mai jos:

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

1.166 de persoane

au murit în evenimentele din decembrie 1989, potrivit rezultatelor cercetărilor Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989; cei mai mulți dintre ei, peste 800, au fost omorâți după 22 decembrie

Revoluția de la Cluj: 27 de morți, 51 răniți

La Cluj-Napoca, scânteia Revoluției a izbucnit în ziua de 21 decembrie 1989, imediat după mitingul de la Bucureşti al liderului comunist Nicolae Ceauşescu, întrerupt de huiduielile mulţimii.

Muncitorii care au ieşit din schimbul întâi de la Combinatul de Utilaj Greu (CUG) s-au adunat în faţa întreprinderii, unde s-au întâlnit cu cei care ar fi urmat să intre în schimbul al doilea şi au pornit împreună spre centrul oraşului, pe drum alăturându-li-se alte persoane.

Ajunși în zona centrală, oamenii au fost așteptați de militarii care au primit ordin să înăbușe orice revoltă. Clujenii nu s-au lăsat intimidați, astfel că soldaților li s-a spus să tragă. Și au tras – în Piaţa Libertăţii, la Astoria, Fabrica de Bere și în Piața Mărăști.

Punctul zero al Revoluţiei de la Cluj-Napoca a fost, însă, a fost Piaţa Libertăţii – acum Piaţa Unirii, unde un grup de 10-15 persoane, condus de actorul Călin Nemeş, a declanșat revolta. Călin Nemeș i-a chemat pe trecătorii din piaţă să se solidarizeze cu timişorenii, strigând „Timişoara, Timişoara”, iar la apariţia militarilor şi-a desfăcut haina şi s-a îndreptat spre aceştia.

Apoi, militarii au început să tragă, atunci fiind înregistraţi primii morţi şi răniţi ai Revoluţiei clujene, printre răniţi fiind şi Călin Nemeş. În 21 decembrie 1989, în oraş au murit 27 de persoane, iar 51 au fost rănite.

Te-ar putea interesa și acest articol:

REVOLUȚIA DE LA CLUJ. Ofițerul clujean care a refuzat să execute ordinul de a trage în oameni. Amenințat cu Curtea Marțială