Rata de infectare de 10,70, la Cluj-Napoca. Psiholog: “Este un moment în care vedem că sunt riscuri majore în viață”

Mii de copii din întreaga țară sunt infectați cu covid, Clujul are peste 500. Ultima informare a ISJ Cluj, din 6 octombrie, oferea următoarele cifre: 514 elevi, 181 persoane angajate în școli.

Sunt informații oficiale, confirmate de direcțiile de sănătate publică. Școlile sunt deschise, în condițiile în care anul trecut se închideau la o treime din incidența actuală. Ministerul Educației a lăsat decizia din mână, le-a oferit-o directorilor de școli.

Dar ce ar trebui să facă părinții? Să accepte riscul îmbolnăvirii? Ce este mai important: sănătatea copilului sau 5, 6, 10 ore de matematică/limba română? Sigur, părinții vor să meargă la serviciu și nu au cu cine să își lase copiii mai mici. Dar merită asumat riscul?

Am întrebat un psiholog, Lenke Iuhos, despre dilema părinților. Iată ce a spus.

“Eu nu acuz și nu judec, ci optez pentru o gamă largă de rezolvare a situațiilor. În acest caz, răspunsul trebuie căutat în interiorul familiilor. Părintele are înnăscută calitatea de a proteja copilul. Fiecare părinte știe ce e bine pentru el și copiii săi, are propria etichetă de “bine”. Din această gândire apar deciziile. Unii au o deschidere mai amplă către riscuri, alții doresc să își protejeze cu atenție copilul. Acțiunile sunt influențate și de grupul de prieteni, grupul își pune amprenta major. Și nu e rău, face parte din psihologia evoluționistă, pentru că trăim în societate și trebuie să ne adaptăm. Fiecare familie are o “antenă” spre exterior, este atentă la cele văzute și auzite. Este un moment în care vedem că sunt riscuri majore în viață, este un moment în care trebuie să ne asumăm decizii”, a spus Lenke Iuhos.

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a susținut o conferință de presă, luni, în urma întâlnirii pe care a avut-o cu inspectoratele școlare județene. El a explicat că, în momentul de față, închiderea școlilor în funcție de cazurile de Covid-19 este la latitudinea conducerii fiecărei unități de învățământ, în funcție de situația specifică de acolo, iar directorii nu ar trebui să mai aștepte o decizie centralizată de la nivelul Ministerului Educației și să „fugă de răspundere”.

Pe de altă parte, o familie care decide să își retragă copilul de la școală, de teama riscurilor, nu beneficiază de motivare absențelor. Și nu toate școlile/toți profesorii sunt dispuși să țină ore și online, pentru copiii care nu sunt la cursuri.