Probleme cu plățile și cu listele de așteptare. “Sistemul nu încurajează activitatea de transplant”

2.150 de persoane erau pe lista de așteptare a Institutului clinic de urologie și transplant renal (ICUTR) din Cluj-Napoca, în urmă cu puțin timp. Numărul variază de la zi la zi. Să reținem însă că sunt peste 2.000, în condițiile în care medicii de la ICUTR reușesc să efectueze cel mult 100 de transplanturi anual.

5%
dintre persoanele care au nevoie de un transplant ajung, așadar, de-a lungul unui an, să primească rinichiul salvator, care să le prelungească viața.

Ne-am propus să ne uităm în interiorul unui sistem imperfect. De fapt, foarte departe de a fi perfect. Planul național de transplant, în relația cu ICUTR. Problemele cele mai mari sunt de organizare la nivel național.

În țările europene dezvoltate, sistemul de transplant presupune asigurarea necesarului de personal și remunerarea lui în funcție de gradul de implicare în cadrul etapei premergătoare transplantului (registratori, coordonatori de transplant și donatori), prelevării de organe, țesuturi și celule de origine umană, precum și în realizarea transplantului propriu-zis. La noi, listele de pacienți nu sunt încă sincronizate la nivel național, sumele plătite celor implicați în programul de transplant sunt ridicol de mici și se plătesc cu luni de întârziere, ceea ce duce la o demobilizare a personalului medical, iar încurajarea posibililor donatori este aproape nulă.

Iată mărturia unui medic: “Oamenii își câștigă salariile din activitatea de la urologie. Programul de transplant este separat și nu permite să plătești oameni care primesc deja un salariu pentru munca lor. Se consideră că ar fi plată dublă. Practic, sistemul nu încurajează activitatea de transplant. Se plătesc banii pe factură, spitalul nu rămâne cu bani in plus. Sunt asistente medicale care trebuie să lucreze exclusiv cu pacienți transplantați – din motive epidemiologice nu se intersectează cu pacienții de la urologie – dar sunt plătite din contractul cu CAS pentru urologie. S-au făcut demersuri la Ministerul Sănătății și al Finanțelor. Dacă am fi cinici, am spune că nu mai vrem să facem transplant.”

Lipsa de finanțare se observă și acolo unde se face prelevarea de organe, în județele limitrofe. Există spitale județene care par complet neinteresate de acest aspect, deși există structuri locale stabilite pentru activitatea de transplant.

Înscrierea pacienților în Registrul Național de Transplant /pe listele de așteptare de la nivelul centrelor de transplant, identificarea donatorilor aflați în moarte cerebrală, prelevarea, transplantul de organe și transplantul efectiv reprezintă laturi distincte ale unui proces unitar, iar nefuncționarea corespunzătoare a uneia dintre etape afectează întreaga activitate de transplant.

Medicii spun că personalul dedicat activității de transplant este insuficient. Ar fi nevoie de nefrologi, asistenți, registratori. De exemplu, nefrologii sunt cei care actualizează listele de pacienți și țin legătura cu ei, urmăresc evoluția persoanelor transplantate. La ICUTR sunt acum trei, dintre care unul angajat cu jumătate de normă, dar ar mai fi nevoie de cel puțin doi.

Întocmirea listelor de așteptare de la nivelul centrelor de transplant/ICUTR, respectiv actualizarea în permanență a acestora este necesară, deoarece facilitează selectarea receptorilor și alocarea organelor într-o perioadă optimă de timp pe criterii de compatibilitate, elemente care contribuie la creșterea duratei de viață a grefei, iar ulterior permite monitorizarea modului de administrare/respectare a tratamentului destinat pacientului transplantat.

Iată ce spune un medic de la ICUTR: “Nefrologii au salariu, iar – teoretic – se decontează ceea ce lucreazp în afara orelor de serviciu din Programul de transplant. Doar că sumele sunt mici, e un tarif orar. Se plăteste impozit, CAS, nu mai rămâne mare lucru. Banii nu vin constant, uneori se plătește retroactiv pe 2-3 luni, chiar mai mult. Când vine bugetul de la minister pentru transplant se decontează transporturi, reactivi etc, iar restul merge către salarii. Nu întotdeauna ajung, așa că de multe ori plățile se amână”.