Primăria, amenințată cu proces. Totul pleacă de la un singur cuvânt și de la un singur om: Adrian Iancu

Primăria și Consiliul Local Cluj-Napoca sunt amenințate cu un proces în contencios administrativ. Li se cere revocarea unor hotărâri de Consiliu Local, certificate de urbanism și autorizații de construire în legătură cu un cimitir. Totul pleacă de la un singur cuvânt: “existent”. Și de la un singur om: fostul arhitect șef al municipiului, Adrian Iancu. Să vă explic.

Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului a obținut amenajarea unui cimitir pe Calea Turzii, în vecinătatea cimitirului evreiesc. Pe locul respectiv au fost înmormântați soldați germani și maghiari, căzuți în al doilea război mondial (ce ironie, ca germanii să fie îngropați chiar lângă cimitirul evreiesc). Osemintele au fost dezgropate între 2013-2015, pentru a fi transferate în Germania și Ungaria. Locul a rămas astfel liber. Demersurile de amenajare au pornit de la premisa că cimitirul funcționa deja. “Cimitir existent”, se precizează cu repetiție, chiar dacă pe alocuri apare și expresia “viitorul cimitir”. Nici măcar autorii referatelor din Primărie nu se decid dacă acesta există sau este abia acum creat. 

Și care este problema, vă întrebați. De la 1944 încoace, lumea a evoluat. Au fost emise legi românești și internaționale care reglementează poziționarea locurilor de veci, pentru protejarea sănătății populației. Cimitirele trebuie să aibă zone de protecție sanitară. În ultimii 75 de ani, Clujul s-a extins. S-au construit diverse clădiri, inclusiv case de locuit, în apropiere de Hajongard. Dar aceste lucruri de bun simț sunt ignorate. În orașul nostru de cinci stele se creează premisele înmormântării unor oameni la zece metri de spații de locuit, cu acte în regulă, de la Primărie, Agenția de Mediu și Direcția de Sănătate Publică.

Chiar în această perioadă, municipalitatea construiește un cimitir pe strada Moș Ion Roată, în Someșeni, la circa un kilometru de orice așezare umană. De ce nu l-o fi amplasat într-un cartier locuit?

În vara lui 2018, când consilierii locali au aprobat planul urbanistic zonal, locuitorii de pe strada Cometei s-au luptat pentru drepturile lor. Oamenii au mers în Consiliul Local să protesteze, dar degeaba. “Văd cum consilierii locali, în frunte cu primarul, deservesc interesele unei firme particulare (care astfel câștigă milioane de euro), în detrimentul nostru, a celor pe care i-am ales pe ei, cei de la Primărie, pentru a reprezenta comunitatea clujeană tocmai în fața unor abuzuri! În jurul anului 2000, Primăria ne-a dea autorizație de construire a caselor, acestea fiind situate la o distanță mai mare de 50 de metri de mormintele din cimitirul evreiesc, asa cum prevedea legea. Acum, tot Primăria, APROBĂ morminte la 10 metri de case, deși legea spune acum foarte clar: mormintele trebuie situate la cel puțin 100 m de case – este prevedere europeană, ce ține atât de domeniul sănătății publice, cât și de mediu”, a spus unul dintre locuitorii din zonă, care a luat parte la ședința de Consiliu Local. “Așa cum nu se doresc blocuri între case, nu vrem nici morți între case. Opriți melanjul toxic de funcțiuni urbanistice! Nu vrem să trăim traume continue. Nu vrem să ascultăm strigăte de jale și să vedem dricuri în fiecare zi”, se arată într-un memoriu al locuitorilor de pe Cometei. Iată lista nemulțumirilor lor: 

Trebuie știut că acest nou cimitir va fi unul privat. Cele mai multe locuri de veci din Cluj sunt administrate de RADP. Nu este și acest caz. Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului s-a implicat să obțină autorizațiile în favoarea unei societăți private, Studium Green SRL, a omului de afaceri George Dorin Bob. Iar cel care a realizat documentația urbanistică și a convins specialiștii din Comisia tehnică de amenajare a teritoriului și urbanism, Primăria, Consiliul Local și pe Emil Boc că un cimitir între case este oportun, că o fostă groapă comună este un cimitir existent este nimeni altul decât Adrian Iancu, fostul arhitect șef al municipiului, despre care am scris că a mai convins municipalitatea că un lac secat din mijlocul unei zone verzi este teren construibil.

Un om și un cuvânt fac, iată, mai mult decât legile internaționale și dorințele oamenilor de pe o întreagă stradă.