Politică vs educație. De ce a vrut UDMR ca Legile Educației să fie adoptate fără dezbatere parlamentară 

Media9 scris, săptămâna trecută, că puterea PNL – PSD – UDMR a stabilit un calendar de adoptare a Legilor Educației. Până în 15 februarie ar trebui ca Legile Deca să fie aprobate de Guvern, iar până în 15 martie să fie adoptate de Parlament. Dar unde este dezbaterea publică?

141

de acte modificatoare a suferit actuala lege a educației, completată cu alte legi și ordonanțe de-a lungul anilor și a succesiunii de miniștri.

Așa s-a ajuns la situații controversate pe diferite paliere ale instituțiilor de învățământ, în gestionarea examenelor, suprapuneri de competențe etc și este indubitabil că merita aplecarea factorului politic spre o formă unitară a legislației.

A ridicat însă semne de întrebare propunerea UDMR de a trece Legile Educației prin asumarea răspunderii Guvernului, capcană în care, momentan, premierul României nu a căzut. Dacă tot nu e dezbatere publică, măcar să fie una parlamentară.

Mișcarea UDMR vizează, evident, evitarea filtrului dezbaterilor parlamentare asupra acestor legi, cel mai probabil pentru că unele prevederi conțin aspecte favorabile nu elevilor de naționalitate maghiară, ci propriilor interese pe care UDMR le urmărește, între care se detașează segregarea etnică a procesului educațional și încercarea de a controla politic modul în care se desfășoară actul educațional. Și să nu uităm că în ultimii ani, UDMR a devenit o voce în Transilvania a partidului de guvernământ ungar condus de Viktor Orban, adoptând în multe situații o retorică apropiată de cea a Budapestei.  

Avem astfel, un adevărat „test de maturitate” a democraţiei post-decembriste; vom vedea dacă statul român va fi capabil să promoveze un pachet de legi în interesul societății, al copiilor, elevilor, studenților și cadrelor didactice, indiferent de origine etnică sau va ceda, din nou, șantajului etnic practicat de UDMR, în scopul prezervării intereselor proprii. 

Politică, nu educație. Păstrarea privilegiului UDMR de a decide cine poate conduce o școală

În 2021, UDMR reușea numirea directorilor pe baza apartenenței politice, prin intermediul lui Szabo Odon, în calitate de coautor al unui amendament controversat care prevede că în cazul unităților de învățământ cu predare integrală sau cu secții de predare în limbile minorităților naționale, pentru numirea directorului „este necesar avizul scris” al organizației care reprezintă minoritatea respectivă în Parlamentul României sau a Grupului minorităților. „Eu am susținut acest proiect de lege tocmai pe acest principiu: Decizia se mută mai aproape de comunitate. Acest principiu există și în alte proiecte – rolul consiliului de administrație să crească, rolul comunităților să crească”, spunea la momentul respectiv deputatul maghiar.

Ceea ce Szabo Odon a evitat să sublinieze în comunicarea publică este faptul că UDMR reușește să mențină, prin această prevedere, controlul total asupra învățământului în limba maghiară, de teamă ca nu cumva vreun maghiar care ar ajunge director și care nu este în tabăra UDMR, ci în tabăra altor partide maghiare sau românești, să nu poată lua decizii care – chiar dacă sunt în interesul copiilor – poate nu convin UDMR sau FIDESZ. Totul trebuie trecut prin filtrul politic al UDMR, pentru că oricând un om care nu este înregimentat politic poate avea o opinie contrară cu cea a lui Kelemen Hunor sau Viktor Orban și, astfel, poate deveni periculos.

Și astfel, o organizație politică, în speță UDMR, se substituie oricărui forum de decizie pe linie de educație, mai presus de inspectorat și de concursurile de director. Dacă nu primești girul șefului local al UDMR, oricât de pregătit ai fi și oricât de maghiar ai fi, nu poți conduce o școală.

În forma „legilor Câmpeanu”, rămăsese o formă diluată a acestui privilegiu de a decide cine conduce școlile de pe domeniul său, și ne putem aștepta cu siguranță ca UDMR să forțeze păstrarea acestui control asupra managerilor educației ce provin din rândul minorității. 

Dar, din păcate, controlul politic al UDMR nu se rezumă, cel mai probabil doar la numirea directorilor unor unități de învățământ. Acesta este prezent și în cazul propunerii de înființare/desființare  a unor formațiuni de studiu școlare (clase în limbile minorităților), decizia politică urmând să cântărească mult mai mult decât cea locală, încălcând tocmai principiul subsidiarității, principiu pentru care UDMR a insistat ani de-a rândul să fie luat în calcul atunci când vine vorba despre legiferarea unor norme referitoare la drepturile minorităților.   

Liceul Catolic de la Târgu Mureș a arătat că încăpățânarea este mai importantă decât interesul elevilor

Vă mai amintiți unul dintre cele mai tensionate momente post-1990 din Târgu Mureș ? A fost generat de încăpățânarea unor politicieni UDMR locali de a înființa un liceu confesional în Târgu Mureș, fără ca acest lucru să fie necesar, solicitat sau să reprezinte o necesitate reală. Pentru a face acest lucru au făcut tot ce le-a stat în putință, de la utilizarea tendențioasă a legăturii religioase cu Biserica Catolică și Vaticanul, până la înțelegeri politice găunoase cu partidele aflate la putere. 

Legea dă dreptul cultelor să aibă școli, să gestioneze școli și să-și educe personalul, în limitele democrației și ale principiului separării Bisericii de Stat. De la un simplu capriciu al unor politicieni în căutare de validare se poate ajunge la niște abuzuri și situații juridice complicate în primul rând în defavoarea elevilor maghiari, care pe parcursul mai multor ani au fost efectiv plimbați de la un liceu la altul, doar pentru că niște lideri locali au eșuat în demersul de a constitui legal o unitate de învățământ.  

Liceul Catolic din Târgu Mureș este un caz clasic de creare artificială a unui conflict, pentru a trage foloase electorale. Practic, liderii UDMR au încercat orice cale, fără să le pese de legalitatea ei și, cel mai grav de interesul elevilor, dând astfel impresia că abia așteptau să aibă încă un eșec, pentru a se victimiza, nefiind deloc interesați de ce vor face cei cele câteva sute de elevi al căror liceu practic nu există. De altfel, victimizarea propriilor politicieni a fost, în ultimii 30 de ani, principala carte jucată de UDMR. 

De la decizii ilegale ale ISJ, la hotărâri anulate în instanță ale Consiliului Local, la ordine de ministru dovedite în instanță ca fiind  ilegale și la o lege declarată neconstituțională, liderii Uniunii au încercat orice, numai calea legală nu. Astfel, au asigurată o temă de campanie tipică: maghiarii sunt oprimați, discriminați, deci aveți nevoie de noi, ca să ne luptăm cu majoritatea pentru drepturile voastre. Cel mai probabil, în noua lege a educației UDMR și-a asigurat unele paragrafe care să permită, în viziunea lor, să încerce, pentru a nu știu câta oară, înființarea ”de la centru” a Liceului teologic romano-catolic, ignorând atribuțiile administrației locale.