Orbi în fața vieții

Autor  Mihai E. Serban   în  ,      1 year în urmã     9163 Vizualizări.  

Era în anii de „teroare” comunistă. Nesfârșitele câmpuri cultivate cu porumb foșneau agale sub soarele blând al toamnei. Așa începea sezonul culegerii roadelor, ceea ce însemna că toată forța de muncă disponibilă (elevi de liceu, studenți, tineri „telectuali” din întreprinderi) era mobilizată pentru a strânge de pe câmpuri ceea ce cooperativele de producție nu erau în stare. Adică, mai tot.

Și, uite-așa, vreme de săptămâni eram purtați cu autobuzele de colo-colo, culegând – mai cu scârbă, mai cu ciudă – rodul galben și bogat al toamnei. Unii își arătau limpede sentimentele, culegând doar un știulete din trei sau din cinci. Dacă le puneai o întrebare, răspunsul era întrucâtva standard: „Să mai rămână și pentru alții!” (Râsete sonore). Cu dulce ignoranță, treceam mai departe râzând… fără a înțelege că aceea nu era o simplă neglijență sau o frondă de moment. Dimpotrivă, era parte a gândirii magice a ființei umane, care dorește să „paseze” altora orice greutate și orice responsabilitate.

Traiul fără responsabilitate este visul secular al omului. Milenii de educație îndârjită și violentă au schimbat întrucâtva această situație, iar indivizii din „lumea civilizată” au învățat ce este responsabilitatea, ce fel de povară este ea și ce pot face pentru a-și pleca capul în jugul ei. (Fără prea mare succes, aș zice, atâta vreme cât în S.U.A., fanionul și bastionul „civilizației”, 48% din familii sunt întemeiate într-un singur părinte…). În ansamblu, alianța dintre educația severă și legile inflexibile au dus la creșterea nivelului de responsabilitate sau măcar a sensibilității indivizilor umani față de destinul semenilor lor (știați că în Franța este vină penală infracțiunea de „neacordare de asistență persoanelor aflate în pericol”?).

Din păcate, a rămas un domeniu, unul întins cât o planetă, în care speculativa ființă umană nu simte să  aibă niciun fel de responsabilitate: distrugerea mediului natural. Desigur, problematica ecologică a ajuns la urechile marii mase de consumatori îmbuibați și fericiți – 80 % dintre locuitorii planetei consideră că situația climei planetare este un factor puternic de îngrijorare. Dacă ar fi vorba despre neînsemnata lor soartă, toți și-ar pierde liniștea și nu ar mai dormi noaptea de atâta grijă. Dar așa, fiind vorba despre soarta planetei („bă, ați văzut-o cât e de mare?”), nu ne pasă câtuși de puțin și dormim neîntorși; 70 % dintre cei chestionați au spus că „nu sunt îngrijorați” fiindcă „planeta știe cum să-și revină”.

Puternică și criminală convingere! Convingerea cu care crudul criminal îi șoptește victimei sale: „Vezi ce m-ai obligat să-ți fac?” După toate crimele ecologice pe care le facem (UE tocmai a aprobat o directivă obligatorie prin care „crimele comparabile cu ecocidul vor fi pedepsite penal”), am rămas tot cu imaginea idilică a naturii bogate, nesfârșite, binevoitoare și darnice, de care nu trebuie să ne pese, fiindcă ea doar trebuie lăsată în colțișorul ei, fiindcă „știe ea mai bine”. Și, cu asta, așa cum ne spălam pe mâini de răspundere când culegeam porumbul CAP-ului, la fel ne spălăm pe mâini de răspunderea pentru crimele noastre ecologice și ne continuăm îngrămădeala la ghișeul otrăvit al „vieții mai bune”.

Chiar acum, în timp ce citiți aceste rânduri, în Pantanal (foto sus) se produce un imens dezastru ecologic. (Pantanal este la sud-vest de Amazonia, uriașă regiune joasă, cu multă umiditate și o uluitoare biodiversitate.) Anul acesta, pe fondul uscăciunii și a intensificării activităților agricole mono-cultură, numărul de incendii de vegetație a crescut de 10 ori…Dezastre de același calibru, dar în registru diferit, se produc din ce în ce mai des, peste tot pe suprafața planetei, dar noi continuăm să folosim păgubosul principiu „scapă cine poate” – fără a înțelege că în joc se află nu supraviețuirea indivizilor, ci a popoarelor, a statelor și a umanității planetare.

Există vreun vinovat? Cine să fie vinovat? În lumea strâmbă a oamenilor, vinovat este cel ce este adus încătușat în fața unei instanțe, unde să i se dea o sentință. În lumea și mai strâmbă a jefuitorilor planetei, nu e nimeni vinovat, fiindcă toate acțiunile criminale sunt cu grijă ascunse de întunericul nopții, de semenii întru jefuire sau chiar de către politicieni cu simțul moral viciat (Vezi Bolsonaro, fostul președinte brazilian, mare suporter al exploatării la sânge a bogățiilor naturale). Aceiași care se vor reuni curând în Dubai, prefăcându-se că le pasă și că pot lua măsuri „decisive”, care să rezolve „pe fond” problemele cu care ne confruntăm.

Vă rog, nu lăsați totul pe umerii alunecoși ai politicienilor. „Păi bine, ei sunt acolo ca să facă treabă în locul nostru și în folosul nostru. Pentru aceea i-am votat, fiindcă ei sunt cei mai pricepuți și mai responsabili dintre noi.” Nu, nici vorbă; ei nu sunt cei mai pricepuți dintre noi, și cu atât mai puțin cei mai responsabili, ci cei mai pofticioși dintre noi: pofticioși de onoruri, de avere, de favoruri.  În acest fel, nu faceți decât să perpetuați ignobila crimă de „evitare a responsabilității”.

Mai degrabă, încercați să gândiți cu propria tărtăcuță. Încercați să înțelegeți adevărata dimensiune a răului pe care omul îl face peste tot unde pune piciorul. Eliberați-vă de eterna orbire a omului, care vede în natură doar o sursă de profit și un leac pentru toate problemele sale. Eliberați-vă de cumplita și criminala orbire umană care presupune că natura este eternă, nelimitată și atotputernică, și că poate suporta toate excesele noastre. Și dacă cuvintele mele nu au suficientă greutate pentru cei mulți, învățați să asculte doar celebritățile, iată două citate extrem de relevante:

David Attenborough: „Vă rog să nu greșiți. Criza climatică este cea mai mare amenințare pentru securitate cu care a dat față omenirea modernă”.

Hubert Reeves : „Omul este o specie bolnavă. Se închină unui dumnezeu invizibil și distruge o natură vizibilă, fără a înțelege că natura pe care o distruge este dumnezeul căruia i se închină”.

Deschideți ochii. Nu mai putem trăi în orbire!

Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.

About  

Sunt Ionel Lespuc, jurnalist. Alături de mine, am invitat și continuu să invit să scrie oameni cunoscuți ai Clujului. Uite câteva nume: Kai Brand Jacobsen, norvegiano-canadianul care merge de la Cluj în misiuni de pace, peste tot în lume; Cristi Danileț, judecătorul rebel despre care sunt sigur că ai auzit; Emanuel Ungureanu, vicepreședintele Comisei de Sănătate din Camera Deputaților, mereu în luptă cu neregulile din spitale; Dan Clinci, arhitect, omul din spatele concursurilor de soluții care remodelează Clujul; Mihnea Stoica, analist politic, cadru universitar la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării; Mihai Șerban, om de afaceri de succes și maestru de arte marțiale.