Omul Clujului. Mai are timp să guverneze Florin Cîțu?

Dacă îl asculți pe Florin Cîțu, afli că țara duduie, că economia a decolat. Este PR, public relations, ca la un s.r.l. Prezinți numai ce îți colorează imaginea, ții pentru tine restul. Inflația crește, criza sanitară se va întoarce, vaccinarea merge prost, PNRR-ul nu e aprobat, iar mai apoi vom vedea că s-a aprobat, dar nu se aplică, reformele au fost promise Comisiei Europene, însă nimic nu se reformează, SIIJ e tot acolo, România este încă insuficient educată și nedigitală. Sunt multe probleme de rezolvat, dar țara toată a împietrit până în 25 septembrie. Impresia este că premierul este mult mai interesat să câștige președinția PNL decât să urnească România din loc. 

Duminică, Florin Cîțu a vrut să facă o demonstrație de forță, la alegerile liberalilor clujeni. S-a simțit „acasă”, pentru că este prima opțiune a liderilor PNL de aici, este „omul Clujului”. El și fanii lui s-au cățărat pe scena Casei de Cultură, iar Ludovic Orban a rămas în public, singur, umilit. Genul acesta de manifestări duc întregul PNL în penibil, dar, culmea, îl întăresc pe Orban, care este susținut de “talpa” partidului. Duminică, mii de liberali din întreaga țară s-au simțit umiliți deopotrivă cu președintele.

Primarul Clujului, Emil Boc, obișnuiește să spună că alegerile se câștigă cu emoție. O trăire de moment poate arunca în aer demersul politic consecvent, de ani de zile. Dacă alegerile ar fi astăzi, probabil că Orban ar câștiga detașat, pentru că show-ul pus la cale de Cîțu, Daniel Buda sau Emil Boc l-a victimizat. Și nu doar de asta, ci și pentru că, spun liberalii, este un președinte frecventabil, care îi primește și îi ajută pe toți PNL-iștii, indiferent de rang. OK, să mai avem totuși răbdare; alegerile nu sunt azi, ci abia în septembrie.

Și apropos de mârlănia de duminică. Ilie Bolojan a ținut un discurs în care a vorbit apăsat despre respectul între concurenții pentru președinția partidului, despre decență în susținerea candidatului, despre o atmosferă mai puțin conflictuală și mai elegantă. Nu știu, poate aflase ce urma să se întâmple sau poate este clarvăzător. S-a întâmplat fix pe dos și Bolojan nu a vrut să fie părtaș. A plecat val-vârtej, ca omul care nu depinde nici de un anumit partid, nici de un anumit președinte pentru a performa în administrația publică. Emil Boc a rămas până la capăt, un sem că are aspirații mult mai înalte, oricât ar vrea să ascundă asta.