Nu! Nu! Niciodată!
”Nem! Nem! Soha!” (Nu! Nu! Niciodată!) – Sloganul revizionist maghiar creat pentru a aminti celor care împărtășesc această credință că Ardealul nu este pământ românesc.
Acest slogan reprezintă pe scurt ideologia maghiară propagată cu putere în Transilvania. Apare astfel intransigența la nivelul mentalului reprezentanților minorității, ignorând realitatea că teritoriile în care trăiesc și etnici maghiari, aparțin în fapt și în drept României. Și aplicând același principiu, pare-se că nici clădirile din Ardeal nu ar fi ale statului român.
În principiu, o zicală spune că soarta îi ajută pe cei curajoși. Iar în domeniul retrocedărilor imobiliare din Ardeal putem să îi acuzăm de multe pe reprezentanții cultelor maghiare, însă nu și de lipsa curajului. Curajul de a specula letargia administrației românești, curajul de a torsiona fapte istorice în favoarea lor, curajul de a ”uita” pe alocuri că pe teritoriul de astăzi al României au trăit dintotdeauna români și antecesori ai acestora. Să nu uităm însă, asemenea lui Icar, că dacă zbori prea aproape de soare vei ajunge cel mai probabil să te prăbușești, așa cum nădăjduim că se va întâmpla într-un final cât mai apropiat și cu nesfârșitul fenomen de retrocedare a bunurilor imobile din Transilvania.
Și așa cum precizam într-un articol anterior, statul român dă semne că a scăpat, cel puțin aparent, de boala letargiei și că dă semne de vitalitate, fiind respinse la nivelul instanțelor clujene parte din aceste cereri. Însă curajul nu i-a părăsit încă pe liderii maghiari, proferând în continuare acuze la adresa statului român referitoare la nerespectarea drepturilor minorităților și mai exact a dreptului de proprietate. Și spunem lucrurilor pe nume în această manieră deoarece chiar este nevoie de mult curaj pentru a acuza pe cineva de nerespectarea unui drept pe care nu l-ai avut niciodată și de a-i solicita în mod public și permanent acestuia să ți-l acorde cu orice preț. Poate că ar trebui precizată și calitatea de oameni răbdători și perseverenți ai reprezentanților cultelor maghiare deoarece o luptă de 30 de ani ar putea istovi și stoarce de resurse orice entitate implicată. Însă în momentul în care ai în spate un guvern care îți sponsorizează din când în când activitatea parcă și lupta asta e mai ușor de susținut, că doar nici imobilele vizate nu s-au construit de azi pe mâine și chiar dacă în timp se deteriorează, în momentul în care vor fi retrocedate se vor găsi fonduri și pentru renovarea acestora.
Și dacă statul român nu cedează nicicum imobilele ca urmare a practicilor clasice, există și instrumente care să facă auzită vocea solicitanților, fondurile masive alocate maghiarimii din Transilvania vizând și dobândirea controlului asupra presei de limbă maghiară din areal, prim ministrul ungar achiesând într-o vizită în țara noastră ideii că sunt fonduri semnificative alocate pentru astfel de proiecte și că nu este sigur la ce sunt folosite. Și iată că în momentul în care exponenți ai cultelor sau chiar persoane reprezentative pentru minoritatea maghiară reproșează statului român că nu este un bun garant al drepturilor minorităților (deși România a fost oferită în multiple rânduri ca exemplu de bune practici la nivel european în ceea ce privește respectarea drepturilor minorităților naționale), canalele media ”independente” de limbă maghiară din Transilvania propagă aceste mesaje ca fiind crudul adevăr, cimentând credința celor deja influențați că Ardealul nu este pământ românesc, iar sloganul ”Nem! Nem! Soha!” trebuie reamintit și continuat.