Noaptea Pământului

Și a fost din nou „Ziua Pământului”, și din nou doar optimiștii de serviciu (Papa Francisc, Dalai Lama, activiștii de mediu) au făcut eforturi să marcheze în vreun fel, cu discursuri vag dojenitoare și cu îndemnuri cu grijă alese, acest reper anual de maximă importanță, mai important decât orice sărbătoare omenească. La vară, cu ocazia „zilei depășirii” capacității de sustenabilitate a planetei, tot ei vor glăsui din nou. În deșert, vezi bine, fiindcă ei vor fi singurii care vor asculta.

Atitudinea umanității față de mediul natural este marcată de o dureroasă ipocrizie. Mai nou, pare să fie „la modă” să arăți că-ți pasă, și să-ți afișezi poza de profil pe mediile sociale cu una dintre acel frumoase rame verzi, care demonstrează semenilor implicarea ta în problematica acută a schimbărilor climatice. Facem acest mărunt gest, și pe urmă mergem să facem un duș „reconfortant” de 30 de minute, în timp ce luminile ard în toată casa, mașinile de spălat funcționează în draci, cuptorul rumenește ciozvârta de carne iar robotul aspirator dă cuminte ture prin locuință.

Ați înțeles, sper: de la a ne păsa, până la a face ceva, este cale multă să ne-ajungă. Suntem ecologiști înafara căminului; când am închis ușa în urma noastră, revenim automat la vechile obiceiuri, și nu ne pasă nici cât negru sub unghie. Un exemplu minor: întrucât nu am o mobilă suficient de mare încât să am o  gospodărie completă de deșeuri, am pitite în casă trei zone de colectare. După cum și la punctul de colectare deșeuri sunt trei tipuri diferite de containere, care sunt menite să permită depozitarea pe tipuri, în vederea unei reciclări ușoare.

Dar… nici vorbă. „Gunoaiele” (după cum le mai numim, în îngâmfată necunoștință de cauză) se aruncă de-a valma. Eu am clătit cu grijă cutiile de conserve, și recipientele din plastic, pentru a vedea toată strădania mea anihilată de o persoană grobiană, care-și închipuie că trăiește în modernitate consumând frenetic și ignorând orice regulă de bun simț în colectarea deșeurilor. Mă simt trădat, întocmai precum planeta de la care luăm atât de mult bun, și căreia îi restituim atât de mult rău. Și așa cum mă simt trădat de semenii mei mă simt trădat de politicienii care și-au asumat conducerea treburilor publice ale umanității.

Să ne uităm la exemplul S.U.A. Angajamentul de ultimă oră al S.U.A. în diminuarea presiunii umane asupra mediului natural este de o fragilitate extremă. Amintiți-vă ce autism politic a arătat administrația republicană a lui Donald Trump; poziția lui de disprețuire a problematicii protecției mediului nu a fost poziția sa individuală, motivată de vreun tembelism ocazional, ci poziția unei întregi clase economice, cu rădăcini adânc înfipte în industria combustibililor fosili.

Să ne amintim cât de prompt a fost Trump în anularea participării S.U.A. la acordul climatic atât de anevoie obținut la Paris în 2015. Cât de încăpățânat a fost în promovarea „dreptului” industriei de a exploata fără reținere resursele din mediul natural (fapt fără precedent, a permis chiar exploatarea rezervațiilor naturale). Iar partidul republican, partidul albilor bogați și a marilor interese industriale și financiare, avându-l în frunte pe același clovn cu șapcă roșie, dorește să revină la putere în 2024. Obiectiv pe deplin realizabil, știind cât de labil și de influențabil este electoratul american. Și cât de anacronic, greoi și influențabil este sistemul electoral american.

Iar una dintre prioritățile partidului republican, precum și a lui Donald Trump, va fi aruncarea la gunoi a tuturor angajamentelor și măsurilor întreprinse de guvernul lui Joe Biden, pentru a restabili „America măreață” (Great America). Vor urma patru ani foarte asemănători cu anii de dominație trumpistă, în care America se va cățăra din nou pe calul cel mare al negării încăpățânate și al îngâmfării prostești, anihilând eforturile comunității internaționale, și alimentând în mod criminal toate răcnetele scepticilor climatici

Nu am înșirat toate acestea pentru a face predicții politice. Oricum, acestea sunt greu de făcut, ținând seama de intensa agitație care tulbură electoratul american. Am dorit doar să arăt cât de fragile, de imprevizibile și de versatile pot fi deciziile unor politicieni, atunci când întreaga lor existență este prizonieră neputincioasă a intereselor politicianiste, centrate pe câștigarea puterii la următorul termen electoral. Pentru toți aceștia, și mai ales pentru unii precum Trump sau Bolsonaro, planeta înseamnă doar domeniile luxoase prin care bântuie augustele lor persoane. Restul poate să piară, sau nu are decât să se descurce cum poate.

Să fim deci înțeleși: politicienii se raliază doar acelor curente de gândire și acelor atitudini care le pot aduce voturi, deci glorie, faimă și prosperitate. Chiar și atunci când se poziționează de partea „forțelor progresiste” ei nu o fac dintr-o convingere profundă, ci numai fiindcă judecă că asta așteaptă electoratul de ei. Cum s-ar zice… ipocriți ei, ipocrit eu! Discursul lor nu va suna niciodată precum cel al lui Dalai Lama: „Precum copiii, depindem cu toții de mama noastră planetară. Să ne angajăm cu toții să marcăm o ameliorare a mediului din casa noastră comună.”

Angajament? Cum așa? Politicienii, și marele public, se angajează doar din vârfurile buzelor. Așa cum se vehiculează intens anunțuri cu stilul de viață sănătos, sau cu mările de luat în pandemie, ar trebui cu atât mai intens să circule anunțuri de genul: „Iubiți planeta. Respectați-o. Consumați mai puțin. Risipiți mai puțin. Gândiți-vă la viitor”. În toate bisericile lumii slujbele ar trebui să înceapă cu această întrebare: „Ce ai făcut azi pentru planeta ta?”

Dar nu, noi i-am consacrat Pământului o zi. De fapt, o simplă știre anodină, într-un noian de năzbâtii și aiureli. Așa că, an de an, de „Ziua Pământului”, constatăm cât de aproape de noi este „Noaptea Pământului”.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.