Ne punem speranțe (de viață mai lungă) în această lege. Este realistă sau naivă?

După îndelungate dezbateri din spaţiul public pe tema infecţiilor asociate asistenţei medicale (IAAM), mai cunoscute ca infecții nosocomiale, şi a ameninţării pe care o constituie acestea la adresa siguranţei pacienţilor din spitale, neglijată multă vreme în România, a apărut prima lege care vorbește despre prevenţie, diagnosticare şi tratament al IAAM  din unităţile medicale şi din centrele rezidenţiale.

Legea a fost inițiată de Teodor Rus, Adrian Wienner și de clujeanul Emanuel Ungureanu, toți de la USR, și a fost promulgată luna aceasta de președintele României, Klaus Iohannis.

Chiar dacă avem o lege, acum se pune problema cine o va aplica, cum se va aplica şi cine va monitoriza respectarea ei. Probabil aceiaşi care au „aplicat şi controlat respectarea” unora dintre prevederile din actuala lege cuprinse şi în alte acte normative (vezi ordinul MS nr. 1101/ 2016 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei medicale în unităţile sanitare, HG nr. 857/2011 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele din domeniul sănătăţii publice). Cum vor pune în aplicare MS, DSP-urile, ANMCS şi CNAS prevederile legii combaterii infecţiilor nosocomiale dacă nu avem încă norme de aplicare a legii?

„Se lucrează la normele de aplicarea legii combaterii infecțiilor nosocomiale. Cu sprijinul noului ministru Vlad Voiculescu, sunt convins că vom avea norme de aplicare în cel mai scurt timp și vom lupta cu aceste bacterii ucigașe mult mai eficient!”, spune Emanuel Ungureanu.

Există însă unele prevederi în lege frumoase, dar foarte greu de respectat în condițiile concrete din România.

Cu privire la articolul 22 din lege – „Agenţia Naţională pentru Managementul Calităţii în Sănătate/ ANMCS  are obligaţia de a evalua activitatea de prevenire a IAAM în unităţile medicale pe baza criteriilor şi standardelor elaborate în colaborare cu CNPLIAAM” (Comitetul Naţional pentru Prevenirea şi Limitarea IAAM), se ridică problema modului în care membrii ANMCS vor realiza aceste evaluări în contextul în care mare parte dintre aceştia nu au pregătire în domeniul medical.   

De asemenea, printre prevederile legii se regăseşte „organizarea în unităţile medicale de spitalizare continuă a unor structuri funcţionale de boli infecţioase pentru izolarea/gruparea şi tratarea pacienţilor cu IAAM determinate de microorganisme MDR şi cu infecţii cu Clostridium difficile” (art.6). Având în vedere că peste jumătate dintre infecţiile nosocomiale raportate se regăsesc la Secţiile ATI, se ridică întrebarea cum se va proceda cu pacienţii întubaţi? Sau cum va trata personalul medico-sanitar de boli infecţioase pacienţii oncologici, pacienţii cu arsuri sau pacienţii ATI, dacă nu sunt de specialitate?

Este ironic cum prezenta lege îşi propune normarea obligatorie a unităţilor sanitare cu personal medical specializat în boli infecţioase şi epidemiologie, când autorităţile centrale nu au rezolvat până în acest moment problema deficitului de medici infecţionişti şi epidemiologi evidenţiată de la debutul pandemiei de coronavirus. Dintre cei puţini care există la nivel naţional, unii dintre medicii epidemiologi nu pot fi găsiţi în spitale. Prezenţa lor este mai degrabă una sporadică.

Aflăm din textul legii că un rol esenţial îl are elaborarea şi implementarea programelor de utilizare judicioasă a antibioticelor în vederea combaterii rezistenţei antimicrobiene, dar cum vor preveni autorităţile automedicaţia cu antibiotice ori prescrierea eronată a acestora de către medici? .Avem un istoric recent nefavorabil, antibioticele fiind prescrise excesiv şi inutil de-a lungul ultimelor luni.

Nu este suficient ca sistemul medical să îşi dorească să prevină infecţiile nosocomiale. Pentru aceasta, legea şi normele de aplicare vor trebui să vină în sprijinul tuturor celor implicaţi în punerea în practică a prevederilor. Raportarea este încurajată, dar dacă normele de aplicare o vor descuraja, vom avea încă o lege ineficientă și vom rămâne acolo unde suntem deja, cu mii de pacienți uciși de infecții nosocomiale.

Măsuri importante din noua lege:

• Stabilirea necesarului de personal medical pentru prevenirea, diagnosticarea şi îngrijirea eficientă a IAAM, incluzând normarea minimă obligatorie a unităţilor sanitare cu personal medical specializat în epidemiologie, igienă spitalicească şi boli infecţioase.
• Asigurarea de către spitalele nou construite a unui minimum de 50% din paturi în camere de 1-2 paturi, cu chiuvetă, duş şi grup sanitar propriu.
• Organizarea în unităţile medicale de spitalizare continuă a unor compartimente/secţii de boli infecţioase pentru izolarea/gruparea şi tratarea pacienţilor cu IAAM.
• Asigurarea continuă a materialelor şi echipamentelor necesare pentru a se putea respecta precauţiile standard şi specifice de către personalul medical, pacienţi şi vizitatori.
• Asigurarea condiţiilor pentru derularea permanentă a activităţii laboratorului de microbiologie din spitale.
• Clarificarea rolului medicilor curanţi, unităţilor medicale, direcţiilor de sănătate publică judeţene şi Institutului Naţional de Sănătate Publică în monitorizarea IAAM