Mormântul din stomac

Era în anul 1990. Tocmai ne eliberasem din strânsoarea unui regim opresiv. Eram în vizită la o firmă parteneră vest-germană producătoare de mijloace de iluminat, care ne arăta cu mândrie realizările sale în domeniul cercetării și al producției. La un moment dat am intrat într-un laborator scăldat într-o lumină stranie, iar directorul firmei ne-a declarat cu mândrie: „Aici studiem iluminarea specială care face carnea să arate mai bine în vitrine”.

Habar nu aveam pe atunci că este posibilă o preocupare atât de specializată, cum ar fi prezentarea atrăgătoare a mărfurilor. Noi tocmai ieșisem dintr-un regim care avea prioritățile așezate aiurea și în care mărfurile puteau fi ambalate și prezentate oricum, atâta vreme cât le puteam obține doar cu prețul unor mari eforturi și frustrări. Privind în urmă, sunt uluit de „progresele” făcute de industria alimentară în manipularea atractivității alimentelor care se revarsă pe rafturile din hipermarketuri.

În definitiv, pentru ce să nu se alinieze producția alimentară tendinței generale de a obține vizibilitate, notorietate și prestigiu, plus zemoase avantaje pecuniare, prin minciuni meșteșugite și sfruntate? Atâta vreme cât niciuna dintre „vedetele” care ne umplu ecranele și ne ațâță spiritele nu este ceea ce pare, lucru pe care cu toții îl practicăm cu mai mult sau mai puțin succes, pentru ce să facă excepție vegetalele „utile” și alimentele „sănătoase” care sunt atinse de furia prefăcătoriei manipulatoare a omului?

Trebuie să înțelegem că industria alimentară (incluzând aici și producția agricolă) a învățat toate secretele minciunii calificate. Studiile firmei vest-germane mi se par acum absolut nevinovate; cum poți compara căutarea unei prezentări mai atrăgătoare a cărnii din vitrine cu minciuna deliberată, sistematică și nesimțită, care acum este practicată pe scară largă pentru a ne face să fim atrași și să consumăm produse nesănătoase prin felul în care au fost concepute, elaborate și prezentate?

Industria alimentară a învățat să profite de condiționările milenare ale ființei umane, care a evoluat învățând să recunoască alimentele benefice după aspect, miros și gust. În consecință, ceea ce acum ni se pune cu cinism sub nas este orice, chiar orice, cu condiția să ne păcălească simțurile. Am obosit corectându-i pe toți cei din jurul meu, care se încăpățânează să numească „bun” ceea ce este doar „arătos” sau „gustos”. Iar sărmanii nici măcar nu-și închipuie că tot ce înseamnă culoare, gust, textură și consistență nu rezultă din oarece materii prime naturale, ci din ingrediente chimice sau chimizate, cu efecte încă neștiute asupra consumatorilor. Plus, din belșug, făină de proastă calitate și zahăr…zahăr…zahăr…

Trebuie să vă explic pentru ce sunt atât de furios: am dat peste un studiu de amploare, întins pe durata a 60 de ani, care avansează concluzia că în acest interval de timp nivelul de nutrienți esențiali din legumele pe care le consumăm a scăzut cu 38%! Vă mai aduceți aminte de acele legume pipernicite, strâmbe și pătate cu care ne chinuiam în urmă cu o jumătate de secol? (milenialii nu au cum înțelege, ei cunosc doar frumusețile găunoase din hipermarketuri…). Așa cum erau ele, erau mult mai hrănitoare, mai benefice organismului uman, a cărui fiziologie a fost făurită de-a lungul mileniilor prin interacțiunea cu astfel de legume, și nu cu primadonele umflate și inutile din hipermarketuri.

Două au fost tendințele care au dus la o astfel de stare de fapt. În primul rând, a fost goana după aspectul atrăgător (se pare că mărimea chiar a contat, hm-hm…): legumele care ni se oferă acum sunt intens manipulate prin selecție în scopul de a fi uriașe și colorate. Valoare nutritivă pe gramul de produs: jumătate față de secolul trecut. Pe urmă, goana după producții ridicate (randamentul producției de grâu s-a triplat în perioada de referință) a alterat grav balanța nutrienților din bobul de grâu, care a ajuns să se burdușească de amidon, ceea ce face ca făina albă, care este unul dintre cele mai dăunătoare alimente, să fie și mai încărcată de carbohidrați.

Iar carbohidrații în exces înseamnă obezitate garantată. Făina și zahărul, considerate încă „alimente esențiale” de către îmbuibații din „lumea civilizată”, sunt adevărate depozite de calorii, care se strâng nepăsătoare în organismul nostru. Marele succes mondial al băuturilor carbogazoase este unul dintre cele mai mari rele întâmplate vreodată, mai devastator decât cea mai cruntă pandemie sau cel mai tragic dezastru natural. În urmă cu 50 de ani, Mexic avea o proporție de 25% persoane supraponderale. După un consum dement de băuturi carbogazoase  Mexicul are acum 75% din populație supraponderală și obeză!

Obezitatea, și nu Covid, este marele dușman al umanității pe termen mediu și lung. În perioada în care valoarea nutritivă a vegetalelor noastre s-a redus la jumătate, iar valoarea energetică a alimentelor s-a dublat, obezitatea a ajuns să afecteze 39% din populația planetei și să producă direct 3 milioane de decese pe plan mondial. Numărul de decese în care obezitatea este un element primordial de morbiditate este, fără îndoială, mult mai mare.

Mai mult ca niciodată, acum sunt adevărate vorbele lui Seneca: „Omul își sapă mormântul cu dinții”. Niciodată în istorie ființa umană nu a fost mai afectată și mai pusă în pericol de modul său de alimentație. De această dată, nu vorbim despre penurie, ci despre o supra-abundență bolnavă, în care excelează componente nesănătoase și periculoase, care afectează grav starea generală de sănătate a populației umane. Deci, nu mă întrebați despre viziunea mea asupra viitorului speciei noastre, fiindcă în lumina celor de mai sus ea este una sumbră: o lume a unor moluște obeze, revărsate în grăsime, care există în spațiul virtual ca avataruri suple, musculoase, bronzate și deștepte. Și care înfulecă cantități imense de hrană nesănătoasă, lipsită de nutrienți adevărați și bălăcită în carbohidrați.

Omul se îngroapă de două ori: prima dată în stomac și de-abia pe urmă în pământ.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.