Lumea strâmbă a oamenilor

Luminată de ipocrizie, întărită de intenții ascunse, colorată cu discursuri sforăitoare, aromată cu nenumărate minciuni și păcăleli – aceasta este lumea oamenilor. Iar atunci când aceste „clasice” metode nu reușesc, recurgem la cea mai drastică, mai abruptă și mai criminală metodă: vărsarea de sânge. Dar să uităm pentru moment de această supremă formă de abuz (deși ar trebui să ne înfiorăm în fața nedreptății de a nu garanta oricărei ființe umane dreptul la viață), și să ne gândim la formele infinite ca număr și nesfârșite în complicații în care ființele umane abuzează unele de altele, și toate împreună abuzează de natura generoasă a planetei noastre tutelare.

La COP28 șefii de stat și de guvern s-au perindat precum virtuoșii la porțile Raiului. Toți, fără excepție, au afișat preocupare și interes pentru problematica climatică  și toți au făcut promisiuni care sunau care de care mai bine. Iar aceste promisiuni nu erau neapărat mincinoase în conținut, fiindcă respectivii potentați știu că numai cu promisiuni credibile pot apărea cu obrazul nepătat în fața opiniei publice îngrijorate. Dar erau cinice și abuzive, fiindcă ei știu foarte bine că toate acestea nu vor valora nici cât o ceapă degerată. Iar în lumea de astăzi, care se confruntă cu atât de multe provocări diverse, aceasta este forma cea mai ticăloasă de abuz: abuzul de încredere. Acțiunea constantă și concertată a politicienilor de a abuza de mandatul care le-a fost încredințat în scopul perpetuării poziției și privilegiilor lor, este cea mai gravă formă de abuz în peisajul politic al zilelor noastre.

La COP 21 – Paris 2015 s-au stabilit măsuri consistente și coerente de limitare a încălzirii globale la un nivel cu 1,5°C peste nivelul preindustrial, considerându-se că în acest fel fenomenele periculoase și dăunătoare ar putea fi ținute sub control. La 8 ani după acel „istoric” moment, situația pare că s-a agravat considerabil. În acest an au fost înregistrate zile cu temperatura medie globală cu peste 2 grade peste temperaturile pre-industriale, iar fenomenele extreme s-au înșirat de ambele părți ale Ecuatorului. Iar veștile care vin din lumea științifică sunt pline de îngrijorare: în acest moment, concentrația de CO2 din atmosferă este la fel de ridicată ca în urmă cu 14 – 16 milioane ani când -atenție!- Groenlanda nu era acoperită de gheață! La fel, cercetările arată că ritmul încălzirii atmosferei este atât de accelerat încât există temeri întemeiate că pragul statistic (și fatidic) de 1.5°C este posibil să fie depășit nu la finele acestui secol, ci în anul 2024 (pentru cei care nu știu pe ce planetă trăiesc: este anul viitor!).

Cercetările au arătat că topirea calotei glaciare din Groenlanda poate ridica nivelul apelor oceanului planetar cu peste 7 metri. Aceasta ar duce la modificarea drastică a liniilor litorale ale tuturor statelor planetare și la dispariția deltelor și a statelor insulare situate pe atoli. Iar atitudinea tembelilor bogătani ai planetei este limpede: „lasă-i să crape, noi avem propriile noastre priorități”. În plină luptă cu justiția și cu urnele de vot, Donald Trump anunță primul său ordin ca președinte: ”Forați” (după petrol, desigur!). Industria petrolieră pare în acest moment mai puternică ca niciodată. În ultimii doi ani, 437 de proiecte majore – doar în domeniul petrolier! – au fost demarate în 58 de state, având drept protagoniști aproape 200 de companii petroliere, 57% dintre ele în proprietatea statelor. După sforăitoarele declarații de la precedentele COP-uri, statele ar fi trebuit MĂCAR să interzică foarte ferm orice participare statală în proiecte legate de hidrocarburi.

Ar fi trebuit…. aceasta este sintagma care pavează drumul spre Iad. Aceasta este rețeta clasică a abuzului, și rețeta clasică a justificărilor penibile de după eșecuri care ar trebui să fie pedepsite, nu trecute sub tăcere. Ar fi trebuit, desigur, ca decidenții acestei lumi strâmbe să facă un lucru elementar, pe care bunica lor, familia întreagă, învățătoarea din ciclul primar nu au încetat, cu sterilă insistență, a-l semăna în spiritul lor tembel: respectă cu sfințenie angajamentele pe care le-ai luat!

Nu au respectat nimic din puținul pe care savanții consternați și activiștii de mediu disperați au reușit cu greu să-l smulgă din ghearele hulpave ale celor care și-au întemeiat bogăția și-și prevăd viitorul doar în depozitele mânjite cu funingine ale combustibililor fosili. Una dintre acești activiști, VanessaNakate, Ambasador UNICEF din Uganda, a declarat cu tristețe: „După 28 de ani de conferințe COP … ne-am pierdut complet încrederea în întreg acest mecanism.”

În această lume strâmbă prosperă doar spoliatorii, jefuitorii, trăgătorii de sfori și aruncătorii de panglici, cinicii, indolenții, criminalii. Ei acumulează bogății nenumărate și nemăsurate, fiind disproporționat răspunzători pentru dezastrul climatic care crește sub ochii noștri (ultra-bogații, care reprezintă 1% din populația planetei, generează 60% din consumul planetar de energie!). Lumea este strâmbă și fiindcă toți ceilalți, neînzestrați cu poftele demente ale îmbogățirii, admiră cu ochii mari „realizările” acestora și nu-și doresc decât să ajungă și ei să se bucure de „binefacerile” bogăției nemăsurate.

Lumea este, fără îndoială, strâmbă. Doar drumul spre dezastru este drept.

Mihai E. ȘERBAN