Locuitorii din Cluj pe care Primăria se face că nu îi vede

Strada Frunzișului este un exemplu cât se poate de concret despre modul în care domeniul public ține pasul cu domeniul privat. De fapt, cum nu ține.

Avem o zonă care s-a schimbat radical. Bine sau rău, nu mai are rost să discutăm, e prea târziu oricum. Deși este lângă cimitir, spațiul a prins viață. Au construit blocuri câțiva dintre marii dezvoltatori ai Clujului, s-a edificat și un Lidl, acum se mai ridică un centru comercial.

Acolo s-au mutat sute de oameni, care au nevoie de infrastructură adaptată. Pe care nu o au.

Ce se observă este că Primăria nu acordă nicio atenție zonei. Trotuarele sunt cele vechi, înguste, ca la țară, fix cum erau și în urmă cu 35 de ani. În plus, acestea nu sunt accesibilizate. Nu există rampe pentru mamele  cu cărucior sau pentru persoanele cu dizabilități. Vrei să mergi cu bicicleta? Direct pe stradă, la risc. Practic, municipalitatea îi obligă pe locuitorii de acolo să se deplaseze cu autoturismul; vrei plimbare, vrei un parc, vrei orice, hai în mașină, să aglomerăm traficul.

Tot ce s-a amenajat acolo s-a făcut pe banii privaților. Un sens giratoriu, un pasaj pietonal, alei între blocuri. Bun, este și iluminat public, altfel ar deveni Ferentari. Prea puțin.

Primăria știe că pe Frunzișului trăiesc oameni, pentru că a autorizat construcțiile și le-a recepționat. Din păcate, se comportă de parcă nu a prins de veste, ca în multe alte locuri din oraș.