Locuințe și birouri în locul halelor de producție. Cum se schimbă (sau nu) fostele platforme industriale ale Clujului

Platforma Fimaro se regândește complet. Blocuri, birouri, grădiniță, spații verzi – Media9 a scris pe larg AICI. Ca de obicei, au apărut opinii pro și contra. Un domn a scris pe Facebook: „O să ne ardă și cea mai ascunsă cută această regenerare urbană, profitabilă doar pentru unii, în locul fabricilor care produceau PIB”. A venit și un răspuns: „Alegerea e simplă: ori rămân ruine – așa cum au tot fost în ultimii zece ani – ori se construiesc clădiri noi”. Dezbatere de calitate, având în vedere că și Media9 este un website de știri quality.

Paranteză, e o experiență personală. În urmă cu câțiva ani am fost în zona Soho Factory, din Varșovia. O veche platformă industrială a devenit un cartier modern. S-a păstrat ce a fost de valoare, mă refer la clădiri, dar și la șinele pe care se află o locomotivă-piesă de muzeu, s-a construit cu bun gust în jur. Există acces și drumuri interne moderne, respectiv multă vegetație. Ce să vezi? În Soho Factory funcționează unul dintre cele mai elegante restaurante din capitala Poloniei, amenajat într-o hală veche, Warszawa Wschodnia. Vă propun fotografii edificatoare cu Soho Factory și restaurantul.

Și acum gândiți-vă ce se întâmplă la CUG. Sau ce nu se întâmplă (foto jos). Ce loc anost a devenit fosta fabrică de încălțăminte Clujana, vândută pe bucăți unor firme și complet nemodernizată. Mai gândiți-vă că, la Carbochim de exemplu, care ocupă hectare de teren, mai lucrează câteva zeci de oameni. Miile de angajați sunt istorie. Am vrea și noi să existe industrie și să se producă PIB; realitatea este însă alta. Faptul că au apărut noile parcuri industriale este și el de ajutor, iar numărul lor este în creștere.

Clujul și-a transformat deja mai multe platforme industriale. Poate că unele activități ar fi putut merge mai departe, e adevărat: Ursus este cel mai bun exemplu. Peste tot au apărut însă clădiri care dau un alt farmec zonei: The Office pe locul Someșul, Platinia pe locul Ursus, Scala Center pe locul Napochim și așa mai departe.

Am discutat despre transformarea spațiilor industriale cu Eugen Pănescu, unul dintre arhitecții cei mai importanți ai Clujului. Biroul de arhitectură pe care l-a fondat, Planwerk, a regândit două plarforme industriale: Argos și Fimaro.

„Nu am știut să folosim ce am primit cadou, într-un fel, după 1989 și am stricat destul de mult. La Cluj există câteva platforme. De exemplu, la Clujana s-au făcut niște erori capitale, din punctul meu de vedere, prin managementul activelor, de către Consiliul Județean; s-a fărâmițat totul într-un mod în care acum este aproape imposibil să o mai poți folosi sustenabil. Acolo e dificil să mai faci până și un acces normal. Iar Clujana a avut cel mai mare potențial. La CUG încă se poate, pentru că suprafețele sunt foarte mari, iar terenul, mult mai flexibil. Valorile de patrimoniu sunt mult mai mici; Clujana este o fabrică de tradiție, iar asta se vede și în fondul construit. Aș mai adăuga două platforme. Una este Carbochim-Unirea. Este un teren cu foarte mare potențial și mai simplu de transformat. Valorile construite se cunosc, s-au făcut multe studii și se știe ce este de valoare. În vecinătate este Someșul, deosebit de spectaculos. Cealaltă zonă este Remarul – 16 Februarie. Înțeleg că și ea e în cursul pregătirii transformării și cred că acolo, din cauza valorilor de patrimoniu deosebite pentru oraș, trebuie purtată o discuție publică și deschisă între autorități, dezvoltatori și opinia publică despre ceea ce este valoros pentru oraș, nu numai pentru promotori, ca să fie păstrat, într-o bună practică pe care Clujul deja o are. Eu cred că aceste teme sunt deosebit de potrivite de discutat în cadrul Centrului de Inovare și Imaginație Civică (CIIC), nu numai proiectele publice și pentru spații publice, ci și cele private, cu mare potențial pentru interesul public”, a spus Pănescu.

Așadar Unirea, Tehnofrig, Carbochim, Remarul, Armătura. Poate Clujul ar trebui să gândească o strategie pentru aceste zone, întrucât schimbarea vine. Nu știm exact când, dar vine.

DECLARAȚIE

„Există și avantaje, și dezavantaje al transformării acestor spații. Avantajul este că s-a văzut că se poate și există capacitate de transformare, că se răspunde unei nevoi, fie de locuire, fie de spații de lucru. Dezavantajul este al ratării unor situații extraordinar de avantajoase și că autoritățile reacționează doar la impulsuri venite din mediul privat. Discuțiile despre reciclare se poartă de mulți ani. Rolul Primăriei trebuia să fie activ, proiectiv, să inițieze dezbaterile. Momentan se fac dezbateri în acest sens numai la ocazii și fără finalitate.”

Eugen Pănescu, arhitect