Lanțul uman UDMR din ministere. Sau cum se îndepărtează Uniunea de Budapesta
Componența actualului executiv al României (PNL, USR PLUS și UDMR) ar fi fost greu de anticipat în urmă cu circa un an de zile, când a fost necesară o intervenție publică a Președintelui României pentru stoparea unui demers legislativ care urmărea obținerea autonomiei maghiarilor din Transilvania. UDMR a reclamat duritatea ieșirii președintelui atât pe plan intern, cât și internațional, declarându-se scandalizat de retorica utilizată. Cu toate că președintele trebuie să fie imparțial din punct de vedere al opțiunilor politice, acesta își revendică susținerea în mod evident din partea PNL, ceea ce pune în poziții antagonice UDMR și partidul aflat în fruntea cabinetului de miniștri.
„Timpul face minuni”, cunoașteți expresia. Tot ce s-a spus între cele două părți a fost dat uitării, pentru un bine mai mare, respectiv guvernarea pe timp de pandemie. Maghiarii au uitat ce s-a spus despre ei, iar liberalii au uitat că au spus, pentru că memoria lungă nu ajută niciuna dintre părți. UDMR, aflată la un moment dat în pericol să nu treacă pragul electoral, a ajuns să aibă una dintre cele mai consistente prezențe în aparatul executiv din istoria sa. Pe lângă importanța portofoliilor gestionate (Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Ministerul Tineretului și Sportului, plus postul de vicepremier), UDMR a obținut unele dintre cele mai importante poziții, de la nivel de secretar de stat în jos.
Referitor la MLPDA, acesta ascunde câteva ”comori” importante. Prima, banii. Este ministerul cu cele mai mari posibilități de a stimula activitatea de la nivel local. În plus, este ministerul care poate accesa fondurile europene de miliarde de euro, alocate pentru restartarea economiilor ca urmare a crizei generate de pandemia COVID-19. MLPDA gestionează și modelează Planul Național de Redresare și Reziliență, cel care decide cum se repartizează cele 30 de miliarde care vin de la Uniunea Europeană. A doua ”comoară”, administrația. UDMR luptă de mult timp să modifice codul administrativ într-un mod favorizant pentru etnicii maghiari. Acum, acestora le-a fost aruncată în curte exact cheia care poate deschide portița suplimentării drepturilor maghiarilor în administrația publică, care odată obținute nu mai pot fi revocate.
MMAP este un portofoliu care a mai trecut prin administrarea UDMR și care este de o însemnătate majoră, în special în actualul context, când Uniunea Europeană a stabilit ca prioritate zero orientarea spre tot ceea ce înseamnă ”verde”.
MTS este printre primele ministere care a enunțat strategia de dezvoltare: ”se va inspira din modelele de succes, în special din cel al Ungariei”, a spus ministrul Eduard Novak. Această apreciere legată de ”succesul” Ungariei în plan sportiv, în afară de pomparea unor sume importante de bani, este cel puțin subiectivă, nefiind deocamdată evidențiate performanțe majore în sportul ungar, individual sau de echipă.
Funcția de vicepremier, în condițiile unei coaliții tripartite, a venit aproape ca o obligație pentru UDMR. Dar adevărata consolidare a UDMR a venit prin forța de muncă implantată în aparatul administrativ central. Reprezentarea este simțită în aproape toate ministerele, fiind împletit un adevărat lanț uman pe toate palierele funcțiilor, de la secretari de stat, la consilieri, șefi de direcții, servicii, birouri și chiar executanți.
Miniștrii sunt vârful aisbergului, aparatul care face lucrurile să funcționeze este în afara luminii reflectoarelor. Aici se află mii de oameni care răspund unor comenzi politice și care beneficiază de salarii deloc mici de la statul român.
În condițiile în care membrii UDMR nu a mai fost la guvernare din anul 2014, relațiile acestora cu Bucureștiul s-au răcit. Noua ordine politică a reușit să ”reîncălzească” relațiile Capitalei cu maghiarii, în special prin prisma șirului de funcții deloc formale pe care aceștia le-au primit. Pentru cariera profesională a unora, 4 ani în vârful administrației publice centrale poate însemna asigurarea unui trai lipsit de griji, în special datorită sistemului de relații pe care poți să îl dezvolți la cel mai înalt nivel.
Deși UDMR a mai participat la guvernare, astfel de momente de glorie nu a mai trăit în istoria sa. Oricât de loial ai fi liderului de la Budapesta pentru finanțările pe care le-a trimis în Transilvania, acestea par să fie bani mărunți față de posibilitățile care se deschid atunci când ai tu acces direct la pușculiță și poți să dispui de resurse după bunul plac.
Pentru că, să fim înțeleși, UDMR nu decide singură ce face cu banii pe care FIDESZ îi trimite ca ”sponsorizare”. Iar comparația care apare este următoarea: fie joci pe bani puțini, așa cum spune FIDESZ, fie joci cartea cea mare și rulezi așa cum dorești banii unui stat, nu ai unui ONG. Aici poate să apară o fractură în subordonarea UDMR față de FIDESZ, care condiționează ”sponsorizările” de ”buna purtare”, așa cum o fac părinții față de copii, iar UDMR poate să decidă să valorifice interesele pe care și le poate dezvolta în București, unde este tratat ca un adult.
Nu aș vrea să mă hazardez în afirmații, dar e posibil ca astfel de fracturi, care s-au văzut și la nivel mai mare, să fi apărut deja. Un semn ar putea fi că la autoexcluderea FIDESZ din Partidul Popular European, UDMR, marele aliat cumpărat cu mai multe milioane de euro, s-a delimitat și a decis rămânerea în familia PPE. Nu aș profeți decuplarea UDMR de la Budapesta, dar 4 ani de guvernare la București pot să schimbe perspectiva asupra cămășii mai apropiate de piele.