Incapabili să ieșim de sub gunoaie. Cum ne arde la buzunare nepăsarea autorităţilor

Grămezi de gunoaie ilegale şi perspectiva sigură că locuitorii Clujului vor plăti cu vârf şi îndesat pentru eşecul autorităţilor de a pune pe picioare un sistem performant de colectare, reciclare şi depozitare a deşeurilor. Este latura mai puţin cunoscută şi mediatizată a unuia dintre oraşele româneşti cotate – paradoxal – cu cea mai bună calitate a vieţii.

Sub ochii angajaţilor Primăriei Cluj-Napoca, pe străzile Răsăritului și Cojocnei, de exemplu, au apărut printre activitățile de supraveghere și control ale Poliției locale grămezi de gunoaie mai mici sau mai mari, care se pare că nu reprezintă responsabilitatea nimănui.

Operatorii nu le ridică pentru că sunt ilegale, iar salubritatea municipiului nu reacționează. Se întâmplă în special în weekend-uri, atunci când angajaţii Serviciului Ecologie Urbană din cadrul primăriei întrerup verificarea modului în care firmele de salubritate îşi fac treaba, sub pretextul repaosului săptămânal legal. Întreruperea este, însă, neavenită atât timp cât colectarea este permanentă, lipsa monitorizării fiind pentru firmele în cauză precum o invitaţie la muncă făcută de mântuială sau decontarea unor cantități care în fapt nu s-au colectat.

Situaţia nu a rămas neobservată de locuitorii din zonă care au tot cerut – fără vreun rezultat –  Primăriei să intervină. Recent, lor li s-a alăturat Avocatul Poporului Biroul Teritorial Cluj – Napoca, care s-a sesizat din oficiu şi a cerut (în 8 februarie) explicaţii Primăriei cu privire la situaţia creată în zonă şi la intenţiile municipalităţii referitoare la remedierea problemei. Cu toate acestea, chiar și astăzi mai erau gunoaie aruncate la întâmplare.

Toate aceste nereguli ar trebui să preocupe mai mult instituţiile de mediu, în special Garda Naţională de Mediu – Comisariatul Judeţean Cluj, ai căror angajaţi sunt plătiţi din bani publici tocmai pentru a se asigura că astfel de probleme nu au loc.

Grămezile de gunoaie sunt, însă, doar vârful iceberg-ului, adică partea vizibilă a problemei deşeurilor din Cluj – Napoca. Nimeni nu discută despre faptul că, din cauza modului superficial în care se face colectarea şi reciclarea deşeurilor, municipiul şi, implicit, locuitorii săi, vor fi, cât mai curând, buni de plată. Motivul: ţinta de reducerea a cantităţilor de deşeuri depozitate în rampă, de 40% din total în 2020, a fost departe de a fi atinsă, iar pentru asta Administraţia Fondului de Mediu a calculat penalităţi de peste 1,1 milioane de lei. Sumă pe care, e-adevărat, o va plăti primăria, însă banii vin de la contribuabili. Adică de la noi.

RADP Cluj, cu voia Consiliului Judeţean Cluj, „amână” finalizarea lucrărilor la celebrul Sistem de Management Integrat al Deşeurilor, care ar trebui – în teorie, cel puţin – să ne ducă acolo unde ne-am propus în materie de gestionare a deşeurilor. Obiectiv, însă, greu de atins, deoarece de peste o jumătate de an Consiliul păsuieşte Regia, care se pare că nu reuşeşte să termine proiectul tehnic al Staţiei de Tratare Mecano – Biologică, iar sortarea deşeurilor în rampă se face mai mult de faţadă.

Cum va funcţiona SMID Cluj, depinde de coordonarea Asociaţiei de Dezvoltare Intracomunitară „Eco – Metropolitan” Cluj (ADI ECO – viitorul gestionar a activităţii de salubritate la nivel regional), care beneficiază de cel mai mic tarif din țară – 0,50 lei/an/persoană, deși din calculele inițiale rezulta necesitatea impunerii unui tarif de cel puţin 1 leu/an/persoană, astfel că rămâne de văzut cum va fi asigurat bugetul pentru angajarea de inspectori de teren, achiziția de autoturisme de serviciu pentru activitatea de supraveghere, costuri de operare – combustibili etc.  Probabil o să fie un serviciu ieftin și bun, lucru de care se vor îngriji primarul şi preşedintele Consiliului Judeţean.

În concluzie, până să fie finalizat SMID Cluj, în tot ansamblu său, depozitarea finală a deşeurilor va fi probabil tot amestecată, RADP Cluj – Napoca va continua să administreze defectuos rampa, iar pe cetăţeni îi aşteaptă o vară „parfumată”.