Încă un motiv… De ce a vrut UDMR ca legile educației să fie adoptate fără dezbatere parlamentară

În 15 februarie ar trebui ca Legile Deca să fie aprobate de Guvern, iar până în 15 martie să fie adoptate de Parlament. Proiectul „România educată” a prins viteză, chiar dacă nu a fost făcut public.

Vă spuneam că, da, este nevoie de lege nouă, odată ce vechea lege are astăzi nu mai puțin de 141 de acte modificatoare, adică alte legi și ordonanțe care intervin peste conținutul original al documentului. Lucru care a și creat situații controversate.

România educată… la secret. De ce a vrut UDMR ca legile educației să fie adoptate fără dezbatere parlamentară 

Noi vă explicăm, pas cu pas, un demers care a părut surprinzător: propunerea UDMR, partid al coaliției de guvernare, de a trece Legile educației prin asumarea răspunderii Guvernului, capcană în care, momentan, premierul României nu a căzut.

Mișcarea UDMR vizează, evident, evitarea filtrului dezbaterilor parlamentare asupra acestor legi, cel mai probabil pentru că unele prevederi conțin aspecte favorabile nu elevilor de naționalitate maghiară ci propriilor interese pe care UDMR le urmărește, între care se detașează segregarea etnică a procesului educațional și încercarea de a controla politic modul în care se desfășoară actul educațional. Și să nu uităm că în ultimii ani, UDMR a devenit o voce în Transilvania a partidului de guvernământ ungar condus de Viktor Orban, adoptând în multe situații o retorică apropiată de cea a Budapestei.

Politică vs educație. De ce a vrut UDMR ca Legile Educației să fie adoptate fără dezbatere parlamentară 

Vom vedea dacă statul român va fi capabil să promoveze un pachet de legi în interesul societății, al copiilor, elevilor, studenților și cadrelor didactice, indiferent de origine etnică sau va ceda, din nou, șantajului etnic practicat de UDMR, în scopul prezervării intereselor proprii.

Afectarea autonomiei universitare – UMFST și segregarea de dragul segregării

Și dacă tot discutăm despre Târgu Mureș, nu putem să ocolim și subiectul facultății de medicină în limba maghiară, obsesie a UDMR din 1990 până azi. O simplă căutare pe internet ne arată că, și în acest caz, avem de-a face nu cu o formațiune care apără drepturile co-etnicilor, ci cu niște oameni ale căror interese de grup sunt mai importante decât cele ale maghiarilor din România.

Practic, pe liderii Uniunii nu îi interesează ca studenții maghiari să poată învăța medicină, în limba maternă (ceea ce se întâmplă, de altfel, din 1990 încoace). Pe ei îi preocupă ca studenții maghiari de la medicină să nu se întâlnească cu cei români și, cel mai important, ca viitorul medic maghiar să nu poată să profeseze la București, Bacău, Piatra Neamț sau la Ploiești, ci doar în Covasna, Harghita, Mureș și, de ce nu, în Ungaria care duce oricum o penurie de cadre medicale. UDMR nu luptă pentru învățământ superior în limba maghiară, ci pentru învățământ segregat, pentru izolarea socială și pe piața muncii a tinerilor care sunt produsul sistemului de învățământ creat de ei.

Ne așteptăm, în noile legi ale educației să fie inserate unele prevederi care să aducă mai aproape ideea de a segrega etnic Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu Mureș și, poate de ce nu, avizarea de către structura condusă de Kelemen Hunor a decanilor, prodecanilor, prorectorilor și chiar a șefilor de catedre. Astfel, produse complete ale sistemului de învățământ în limba maternă, viitorii medici maghiari vor profesa în Covasna și Harghita sau vor pleca în Ungaria, pentru ca, la viitorul recensământ, maghiarii din România să fie și mai puțini. Și așa ne creăm încă un motiv de victimizare, deci fidelizare a electoratului captiv, deci voturi.

Ce se întâmplă de fapt cu educația în limba maghiară din România ?

Marko Bela, fostul președinte al UDMR și o persoană foarte bine ancorată în realitatea românească, spre deosebire de actuala conducere a Uniunii, deplângea într-un interviu oferit de curând unui ziar din Ungaria, faptul că, spre deosebire de români, care prezintă studii superioare pentru 16% din populație, maghiarii au doar 12,9 absolvenți de facultăți din totalul numărului. „De fapt, nu este vorba despre faptul că mai puţini maghiari au studii superioare, ci despre faptul că o parte a tinerilor studiază la universităţi din Ungaria, sau chiar dacă absolvă universităţi din România, pleacă din ţară – a explicat Marko.”

Și ajungem astfel la esența problemei: politica UDMR în domeniul educației din ultimii 30 de ani a dus la rezultate catastrofale pentru maghiari, în primul rând, dar și pentru România, în general, deoarece cu siguranța țara noastră s-ar fi putut bucura de seriozitatea și conștiinciozitatea care îi caracterizează pe maghiarii transilvăneni în mai toate domeniile în care lucrează.

Să explicăm. Încă de la începutul anilor 90, liderii maghiarilor au urmărit stabilirea unui sistem paralel cu cel existent în România, în mai toate domeniile vieții sociale, dar cu atât mai mult în educație. Cumva de înțeles în contextul măsurilor abuzive ale regimului comunist-naționalist din ultimii ani ai lui Ceaușescu, compatrioții noștri maghiari au căzut în extrema opusă asimilării forțate, și anume segregare cu orice preț. Iar domeniul care a ieșit cel mai prost nu a fost administrația publică, cum ne-am aștepta, ci educația.

Prin toate modurile posibile, liderii UDMR au dorit despărțirea de români: s-au rupt școlile mixte, s-a încercat înființarea de structuri paralele (cum ar fi  Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din Transilvania), s-au înființat școli izolate, departe de orice influență românească etc. etc. Ce a urmat ? În primul rând nu s-a mai învăţat limba română printre elevii maghiari. Cei care mai cunosc cât de cât relațiile complicate, dar frumoase din Secuime, știu că există persoane de etnie maghiară absolut fermecate de limba română, care iubesc româna mai mult decât pe români. Cu siguranță printre tinerii școliți din anul 2000 încoace sunt șanse reduse să mai găsim astfel de preferințe.

Apoi a intervenit izolarea. Tinerii și adolescenții maghiari au ajuns să interacționeze doar între ei. Nu se poate spune că înainte de 1990 în școlile mixte era raiul și nu existau probleme. Conflicte au fost și vor mai fi, dar plecând de la cuvinte aruncate între copii și trecând prin materii fără rost, tinerii maghiari ajungeau să cunoască o limbă care apoi le putea deschide drumul către lucruri frumoase în viață … venite odată cu posibilitatea de a lucra în orice colț al României. Acum nu mai există îmbrânceli între români și unguri, dar nici petreceri între adolescenți și nici seri culturale bilingve. În orașele transilvane locuite de populație consistentă maghiară avem totul segregat, de la grădiniță până la slujbele de înmormântare. Și totul a început de la educație, și pentru toate astea trebuie să mulțumim UDMR, și noi, și maghiarii din Transilvania.

„Sentimentul apartenenţei la o societate comună presupune faptul că, atunci când toate condiţiile adecvate sunt întrunite, persoanele, indiferent de identitatea lor, ar trebui nu doar să respecte legislaţia şi drepturile celorlalţi, ci şi să evite autoizolarea şi să profite pe deplin de şansade a-şi exprima pretenţiile prin intermediul instrumentelor legitime puse la dispoziţie de autorităţi”. Cuvintele acestea nu aparțin vreunui român sătul de prostiile făcute de liderii maghiari în ultimii 30 de ani, ci sunt un citat din „Liniile directoare Ljubljana privind integrarea societăţilor diverse”, document emis de Înaltul Comisar al OSCE pentru minoritățile naționale, în 2012.

Înainte de a negocia politic viitorul copiilor maghiari, conducerea UDMR ar trebui să primească o copie a acestui raport.