În numele „stabilității politice”. Balamaua UDMR

Anul 2020 este un an foarte dificil din punct de vedere al vieții politice, din cauza celor două runde de alegeri (locale și generale), organizate într-un context epidemiologic fără precedent în ultimele decenii. Un lucru neschimbat din ultimele decenii este partidul maghiar UDMR, o balama politică. Acest ONG finanțat cu bani de la statul român, pe care îi cheltuiește în mod discreționar, continuă să aibă un discurs duplicitar la adresa propriei doctrine, dar și a electoratului fidel. Nu mai spunem de loialitatea față de partidele românești, care durează doar până la îndeplinirea scopurilor punctuale.

Ca să ne referim doar la ultimii, ani, UDMR a ”dansat” politic cu toate partidele, atâta timp cât a avut ceva de câștigat. De pe urma relației cu PSD au obținut un acord verbal de implementare a Programului Economic de Dezvoltare a Ardealului, program prin care guvernul ungar oferă ajutor fermierilor maghiari. Moneda de schimb a fost votarea fără comentarii a legilor justiției, promovate intens de PSD. Acest ”troc” de influențare a justiției din România a fost considerat inacceptabil chiar și de etnicii maghiari, lucru care s-a repercutat în relația UDMR-ului cu proprii alegători. Conștienți de fisura creată, UDMR a rupt relația de parteneriat cu PSD înaintea alegerilor europarlamentare din anul 2019, cu speranța cu se vor șterge ”urmele” acestei colaborări.

UDMR dorește acum să intre la guvernare alături de o posibilă alianță PNL-USR-PLUS, pe care o consideră varianta dezirabilă după alegeri. În numele ”stabilității politice”, Kelemen Hunor declară că este pregătit să trimită o echipă la Palatul Victoria care să participe la programul de guvernare. Interesul politic are, din nou, memorie scurtă, deoarece au trecut abia 6 luni de la conflictul pe care maghiarii l-au avut cu președintele țării (provenit din PNL), pe tema autonomiei Ținutului Secuiesc și iată că, simțind din ce parte bate vântul, dansatorii de la UDMR se modelează după noul trend.

Bineînțeles, nu înainte de a colecta toate bonusurile pe care i le poate aduce actuala majoritate PSD din Parlament. Astfel, UDMR a votat alături de PSD majorarea pensiilor cu 40% în data de 22 septembrie, în condițiile în care se cunoaște faptul că nu există bani pentru a susține o asemenea măsură. A trecut oarecum neobservat proiectul de lege pe votat în Senat, cu o zi înainte, care permite celebrarea căsătoriilor între minoritari în limba lor maternă, inițiat de senatorul UDMR Cseke Attila. O simplă coincidență sau un schimb cinstit de voturi?

De o fi una, de o fi alta, clar ca lumina zilei este că discursul duplicitar al UDMR începe să jeneze chiar și votanții maghiari, care nu au justificare pentru acțiunile propriilor favoriți. Acest lucru s-a observat prin sancționarea de la urne a acestei formațiuni la alegerile din 27 septembrie, când maghiarii au preferat să aleagă oameni cu principii, indiferent de etnia lor.

Din pricina politicii pe care o promovează, UDMR nu are potențialul să crească peste procentul etnic. Este de urmărit evoluția celorlalte două partide maghiare, Partidul Popular Maghiar din Transilvania și Partidul Civic Maghiar, care au fuzionat în Alianța Maghiarilor din Transilvania. Deși cu o politică mai radicală decât UDMR în raport cu românii, acest nou partid pare că nu și-a tranzacționat doctrina în funcție de oportunitățile vremelnice oferite de accesul în anumite posturi. Are această alianță puterea și potențialul să reprezinte o alternativă reală la UDMR? În realitate, este greu de crezut, dar este posibil ca maghiarii, înainte să înceapă să îi voteze pe români, să își încerce încă o dată norocul cu un alt partid maghiar.