Ecaterina Teodoroiu a făcut-o celebră. Destinul frânt al unei actrițe de excepție

Autor  Tudor Știrbu   în       3 years în urmã  

„Era zurlie, energică și exuberantă, expansivă și lipsită de prejudecăți. Da, și foarte, foarte frumoasă! O actriță de excepție”, au fost de acord colegii din Teatrul Turda, atunci când au fost întrebați de Stela Furcovici. 

Turdeanca Stela Furcovici ar fi putut să joace mult timp pe scena teatrului din Turda și din țară, dar și în cinematografie, pentru că avea talent cu carul, dar soarta i s-a împotrivit.

Un accident rutier i-a curmat viața. Anul acesta s-au împlinit 21 de ani de la acel eveniment tragic, iar Media9 își face o datorie de onoare și readuce în actualitate personalitatea acestei actrițe de excepție. Iar pentru asta, a stat de vorbă cu foști colegi de teatru, prieteni și apropiați ai Stelei.

Stela Furcovici (în centru) și colegii săi actori la teatrul din Turda. Foto: Arhivă personală Ana Cosac

Eroina din filmul „Ecaterina Teodoroiu”

Pentru cei mai mulți, Stela Furcovici a rămas în memorie prin rolul din filmul „Ecaterina Teodoroiu”, regizat de Dinu Cocea. Poate și din „Iancu Jianul, zapciul” sau din „Iancu Jianul, haiducul”, făcute de același regizor. Dar Stela a jucat sute de piese la teatrul din Turda, iar cei care au cunoscut-o spun că s-a născut pentru a fi actriță.

Stela Furcovici, alături de Traian Costea în piesa „Cotele apelor Dunării”. Foto: Arhivă Ana Cosac

Stela Furcovici s-a născut în 17 ianuarie 1954 în Turda, a făcut școala gimnazială din localitate și, mai apoi, liceul „Mihai Viteazu” din Turda. A avut înclinație spre teatru sau film de când era mică.

„Juca de când era copilă, ea și verișoara ei, Maria Rusu. Organizau piese de teatru alături de copiii din copilăria sa. Ei regizau, ei făceau tot. Scena era în scara blocului, pe trepte, acolo jucau. A iubit actoria, s-a născut pentru a fi actriță și asta a iubit să facă toată viața”, povestește, pentru Media9, Dana Deac, care a lucrat în presa acelor timpuri și a și intervievat-o pe Stela Furcovici.

Un an la IATC

Contactul cu scena adevărată l-a avut când era în liceu. Se căutau figuranți din rândul voluntarilor, iar Stela n-a scăpat momentul. Apoi a dat examen la Institutul de Artă Cinematografică și Teatru (IATC), dar n-a făcut decât primul an, fiind exmatriculată.

Motivul oficial: ar fi refuzat să facă pregătirea militară, obligatorie pentru studenții și studentele din acele vremuri. Motivul neoficial: ar fi refuzat avansurile unui profesor. Informația circulă și acum prin Turda, după mai bine de 40 de ani de atunci.

„O rebelă în sensul frumos al cuvântului”

Cu timpul, rolurile pe care le-a jucat au consacrat-o. „Era o fată foarte talentată, de o mare vioiciune intelectuală. Foarte ageră la minte. Era într-o permanentă mișcare. Aproape sălbatică, și câteodată de nestăpânit. O rebelă în sensul frumos al cuvântului”, rememorează Ana Cosac (foto jos), sufleur de peste 30 de ani la teatrul din Turda și foarte bună prietenă cu Stela Furcovici.

Ea își amintește că Stela avea un umor de o calitate excepțională și un simț autocritic foarte dezvoltat.

Râdeam cu lacrimi când începea să se critice pe sine. Și nu mai spun: avea har. Avea o inteligență sclipitoare, intuitivă, înțelegea subtilitățile, iar dacă era condusă bine de un regizor, ea răspundea pe măsură. Stela a fost pentru mine un om special. Felul în care a ars atât de intens pe mine m-a marcat. Când eram în preajma ei, râdeam pentru că mă făcea să râd. Un om excepțional!”, mai spune Ana.

Peste 400 de spectacole alături de Stela Furcovici

Eu am jucat cu ea în vreo 400 de spectacole, de prin ’80 sau ’81 până când a murit, în 2000. Primul spectacol pe care l-am jucat cu Stela a fost Bocet vesel. Apoi au urmat Generația de sacrificiu, Tanța și Costel, Seara cea mare pentru cei mici, Stăpânul tăcerii, Ce înseamnă să fii onest, Nobil de ocazie și nu mai știu câte altele. Ea era veșnic sclipitoare, cum călca pe scenă era alt om față de cel care fusese în cabină. Se transforma brusc, avea aceste treceri formidabile. Avea ochii aceia strălucitori și când se uita la tine, îi citeai blândețea din suflet”, povestește, pentru Media9, actorul Ginuc Crișan (foto).

Foto: Arhivă personală

„Dacă greșeam, știam că Stela mă salvează”

Acesta își amintește că pe la mijlocul anilor 80, făceau turnee prin țară, în Moldova, în Maramureș, în Ținutul Secuiesc, în Banat, iar teatrul românesc nu trăia cele mai bune momente ale sale.

Era perioada când trebuia să ne auto-finanțăm, așa că, pentru a face rost de bani, dădeam două spectacole dimineața, pentru copii, și două seara, pentru adulți. Eu cu Stela am avut <norocul> de a juca și dimineața, și seara. Alții doar dimineața sau doar seara. Revenind. Stela era un prieten devotat, n-a vorbit de rău pe nimeni, cel puțin de față cu mine, nu. Avea un suflet total deschis: ea ce gândea, aia spunea. Nu era falsă, nici vorbă de așa ceva. Iar pe scenă, în tot ce am jucat cu ea, aveam cea mai mare încredere. Știam că nu greșesc, iar dacă greșeam, știam că ea mă salvează”, mai spune actorul clujean, adăugând că, de foarte multe ori, oamenii veneau la teatru pentru a o vedea pe Stela.

Stelian Stancu: „Cumva, cumva, eu am ctitorit-o”

La rândul său, actorul Stelian Stancu, care a lucrat 19 ani la teatrul din Turda, din care 15 a fost chiar directorul instituției, explică, pentru Media9, relația pe care a avut-o cu Stela Furcovici.

Cumva, cumva, eu am ctitorit-o. Eu am cunoscut-o de când era elevă și tot eu am angajat-o la teatru. Stela a fost o ființă specială, plină de har, cumva, cumva de neașteptat într-un oraș mic. Avea calități care sunt necesare în actul dramatic, atât pentru teatru, cât și pentru film. Era o actriță foarte interesantă, specială, foarte expresivă și plină de viață. A fost o întâmplare fericită că ea a juns vedetă. Eram în birou și mă sună Dinu Cocea. Și-mi zice: <Caut o actriță specială, pentru un rol special. Caut în toate teatrele>. Îl întreb: ce rol? <Ecaterina Teodoroiu>. Cred că ai nimerit bine, am o actriță care s-ar nimeri foarte bine pentru rolul ăsta: pe Stela Furcovici. Nu după multă vreme, mă sună și-mi spune: <Ea este, ai avut gură de aur>”, rememorează fostul director al teatrului din Turda.

Foto: viata-libera.ro

Momentul carierei

Pentru rolul Ecaterinei Teodoroiu au concurat 30-40 de actrițe tinere printre care Aimée Iacobescu, Irina Petrescu și Violeta Andrei. Filmările au început la 28 februarie 1978 și s-au desfășurat la Târgu Jiu, Pucioasa, Padina, Târgoviște și București, fiind finalizate în iunie același an.

„A fost ca un argint viu. Nestatornică. Tonică. Explozivă. Un spirit de revoltă o frământa mereu. De-asta a și fost dată afară de la UNATC… S-a dus la Cluj, s-a căsătorit, am auzit c-ar fi divorțat, s-a recăsătorit, a continuat însă stilul ei nărăvaș de a fi, ambianța asta cu lumea mai mult sau mai puțin interlopă – nu știu, n-am trăit acolo – a luat-o rău cu băutura, a lipsit și de la teatru… La 40 și ceva de ani s-a prăpădit”, spunea Dinu Cocea, într-un interviu acordat Jurnalului Național.

După „Ecaterina Teodoroiu”, Stela a mai jucat în alte două filme regizate de Dinu Cocea, „Iancu Jianul Zapciul” (1981) și „Iancu Jianul Haiducul” (1980), alături de Adrian Pintea. Cu timpul, Stela s-a schimbat, iar demonul despre care povestea Dinu Cocea în interviu, pe care frumoasa actriță încerca să-l stăpânească, s-a dovedit foarte puternic.

Suferise și un accident la ochiul stâng.

Era la munte și tăia niște lemne, iar la un moment dat, i-a sărit o așchie în ochi. Nu a tratat bine incidentul, iar ochiul i s-a infectat. Când a mers la spital, era târziu. Medicii au fost nevoiți să-i scoată ochiul, iar de atunci a purtat un fel de proteză. Dar nu ziceai că e ceva fals”, își amintește Ana Cosac.

Ziua fatidică

Și a venit ziua de 30 noiembrie 2000. Emil Hălăștuan era ziarist pe vremea aceea la „Arieșul” și spune că avea o relație de prietenie cu Stela. Ba că își permitea să-i dea și sfaturi.

„Ne-am întâlnit pe la 10 dimineața. Eu îi mai spusesem să o lase mai ușor cu băutura, iar în ziua aceea mi-a zis că se gândește serios la sfatul ăsta. Ne-am salutat și atunci a fost ultima oară când am mai văzut-o”, declară, pentru Media9, ziaristul Emil Hălăștuan.

Spre seară, actrița a fost implicată într-un accident de circulație pe una din străzile orașului Turda. A încercat să traverseze neregulamentar, iar martorii spun că eșarfa de la gâtul ei a fost prinsă de oglinda retrovizoare a unui autovehicul. Mașina venise din stânga ei, partea cu proteza ochiului, și n-a avut vizibilitate. Actrița a fost trântită de asfalt. Impactul a fost extrem de dur. Stela a suferit o fractură craniană și, în drum spre Clinica de Neurochirurgie din Cluj, a murit în ambulanță. Frumoasa actriță a fost înmormântată în Turda, pe 5 decembrie 2000. Nu împlinise 47 de ani.

 


Ecaterina Teodoroiu, pe bancnota de 20 de lei

BNR a prezentat oficial, luna trecută, noua bancnotă de 20 de lei, pusă în circulație de la 1 decembrie. Este prima bancnotă cu putere circulatorie pe care este prezentă o personalitate feminină – Ecaterina Teodoroiu.

Bancnota cu valoarea nominală de 20 lei este imprimată pe suport de polimer. Pe aversul bancnotei se regăsesc următoarele elemente grafice reprezentative: portretul Ecaterinei Teodoroiu, anii între care a trăit (1894-1917), un element floral reprezentând un buchet de brândușe.

 

 

 

 

 

About  

Sunt Ionel Lespuc, jurnalist. Alături de mine, am invitat și continuu să invit să scrie oameni cunoscuți ai Clujului. Uite câteva nume: Kai Brand Jacobsen, norvegiano-canadianul care merge de la Cluj în misiuni de pace, peste tot în lume; Cristi Danileț, judecătorul rebel despre care sunt sigur că ai auzit; Emanuel Ungureanu, vicepreședintele Comisei de Sănătate din Camera Deputaților, mereu în luptă cu neregulile din spitale; Dan Clinci, arhitect, omul din spatele concursurilor de soluții care remodelează Clujul; Mihnea Stoica, analist politic, cadru universitar la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării; Mihai Șerban, om de afaceri de succes și maestru de arte marțiale.