Îi mai pasă cuiva de radon şi efectele sale? Nu doar de covid se moare în România

Radonul – „gaz radioactiv provenit din dezintegrarea radiului, cel din urmă provenind din seria de dezintegrare a uraniului. Este prezent în anumite soluri şi poate fi transportat prin intermediul mediilor poroase, în special prin fenomenul de convecţie” (Wikipedia).

Până la apariția noului tip de coronavirus, am început să auzim tot mai des vorbindu-se despre acest element chimic şi să aflăm despre efectele lui devastatoare asupra sănătăţii. Poate ați aflat că România a adoptat Planul naţional de acţiune la radon (PNAR), pentru racordarea la Directiva EURATOM 59/2013 a Consiliului UE de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiaţiile ionizante.

Problema este că toate aceste aspecte rămân doar la nivel declarativ şi teoretic, pentru că practic pe aceste coordonate nu se face nimic palpabil, responsabilii preferând să amâne de pe o lună pe alta şi de pe un an pe altul ce trebuiau să facă încă din ultimul trimestru al anului 2018. Criza din această primăvară le-a mai oferit o cortină în plus.

Dintre cele șapte direcţii strategice de acţiune cuprinse în PNAR, cele pe care instituţiile responsabile trebuiau să le demareze cu prioritate sunt DS 2, care se referă la măsurarea concentraţiei radonului din interiorul clădirilor şi întocmirea hărţii de radon şi DS 5, cea din urmă referindu-se la realizarea Strategiei de informare, educare şi comunicare pentru sensibilizarea populaţiei şi informarea factorilor locali de decizie, a angajatorilor şi a angajaţilor cu privire la riscurile prezentate de radon. Acestea trebuiau demarate încă de la momentul intrării în vigoare a PNAR (iulie 2018), pentru că termenele-limită erau oricum destul de strânse (ultimul trimestru din 2018 şi primul trimestru din 2019), iar o mare parte din masa populaţiei din România nici măcar nu ştie ce este radonul.

Responsabilul cu activitatea de conştientizare a populaţiei şi cu derularea campaniilor de informare este Ministerul Sănătăţii, care nu au demarat nici măcar activitatea de informare a populaţiei. Mai mult, din prezentarea celei de-a IX-a Conferinţe Naţionale pentru Sănătate şi Mediu (https://cnmrmc.insp.gov.ro), care a avut loc în perioada 25-27 septembrie 2019 la Institutul Naţional de Sănătate Publică Bucureşti, aflăm că Alina Dumitrescu şi Doina Obreja au precizat faptul că nici măcar Strategia Naţională de Comunicare pentru Radon nu a fost creată până în prezent (deşi aceasta reprezintă baza campaniei de informare). 

Dintre toate cele 9 instituţii implicate în implementarea PNAR (Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare/CNCAN, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Ministerul Cercetării şi Inovării, Ministerul Mediului, autorităţile administraţiei publice locale, laboratoarele desemnate, asociațiile profesionale de arhitecţi şi constructori şi structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale din România), unica structură care a făcut eforturi minime pentru ca împotriva României să nu fie lansată procedura de infrigement de către Comisia Europeană a fost CNCAN, inspectorii reuşind în cele din urmă să emită normele şi metodologiile prevăzute de lege în sarcina lor. Acum urmează partea mai grea, şi anume aplicarea acestora.

De asemenea, CNCAN a desemnat până în prezent 4 laboratoare pentru încercări – Radon, acestea făcând parte din institute naţionale de cercetare şi universităţi prestigioase (Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, Universitatea „Babeş-Bolyai” şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice – I.C.S.I. Rm. Vâlcea), însă se pare că laboratoare cu cercetători merituoşi s-au ivit şi în mediul operatorilor economici, fiind desemnată şi SC DOSITRACKER SRL.

Întrebările noastre sunt următoarele: ¹⁾câtă expertiză poate avea un operator economic într-un domeniu de nişă aşa cum este radonul? şi ²⁾ oare infrastructura de cercetare necesară procesului de măsurare, diagnostic şi remediere se ridică la nivelul celor deţinute de instituţiile de învăţământ superior şi de cercetare?

Pe de altă parte, Comitetul interministerial de lucru pentru radon (coordonatorul PNAR) ar trebui să conştientizeze faptul că în joc este sănătatea populaţiei şi să determine instituţiile şi structurile responsabile să-şi realizeze şi să ducă la bun sfârşit atribuţiile stabilite în sarcina lor. Însă acest lucru este puţin probabil să se întâmple, având în vedere şi faptul că persoanele responsabile de aplicarea unui plan de acţiune cu un grad ridicat de complexitate şi cu termene-limită foarte strânse se reunesc doar o dată pe an