EXCLUSIV. Pilotul clujean care avea misiunea de a-i salva la revoluție pe soții Ceaușescu. N-a vrut asta. Povestea sa este impresionantă

Evenimentele din decembrie 1989 l-au prins pe clujeanul Laurențiu Buzenchi în armata română. Avea 35 de ani, era maior și pilota un elicopter al Aviației Militare.

Vremurile erau tulburi, lipsurile erau la tot pasul, mâncarea era raționalizată, lumina și apa caldă se dădeau cu porția. Nemulțumirile unui popor oprimat pluteau în aer. Căzuse Zidul Berlinului, dar regimul Ceaușescu părea de neclintit. Evenimentele, însă, aveau să se precipite, chiar dacă era vorba de România.

„Ura de atunci era imensă și s-a strâns în timp, cu toate restricțiile. N-aveam butelie, n-aveam curent, n-aveam apă caldă. Nu era mâncare. Îmi amintesc că am stat 48 de ore la coadă la carne și m-am ales cu două spline. Și n-am știut ce să fac cu ele: să le iau, să nu le iau? Eram disperat și foarte înverșunat, dar ca mine cred că era toată populația României. Aveam niște condiții cumplite. Îmi amintesc că aveam două ore de apă caldă pe săptămână. Cine n-a trăit vremurile acelea nu poate să înțeleagă. Iar cei care încă îl venerează pe Ceaușescu sunt cei din vechea nomenclatură” – Laurențiu Buzenchi. 

Misiune întreruptă brusc

La sfârșitul lunii noiembrie, tânărul maior primise o misiune civilă. „Am fost trimis într-o acțiune de populare a păstrăvăriilor noi și a cursurilor de apă de munte cu puieți de păstrăv. Duceam puiet de la Gilău, Arpașu și Brezoi în țară. Armata avea acțiuni civile pe vremea aceea.

Însă pe 13 decembrie, am primit un ordin expres de la comandantul Aviației Militare, generalul Iosif Rus, să întrerupem misiunea și să aterizăm pe Otopeni. Trebuia să-i debarcăm pe reprezentanții Ministerului Silviculturii care ne-au însoțit în misiune și să venim la baza de la Alexeni, Ialomița. Ce-am remarcat, pe lângă faptul că această misiune s-a întrerupt brusc, a fost existența pe Otopeni civil a trei elicoptere Mi6 de fabricație sovietică.

Erau enorme! Ca idee, într-un elicopter Mi6 intrau două autobuze, iar rușii le-au făcut doar pentru ei, n-au exportat nici măcar în țările socialiste. M-am mirat foarte tare când le-am văzut pe Otopeni”, își amintește Laurențiu Buzenchi.

Elicopterul Mil Mi-6 de fabricație sovietică. Foto: http://aircraft-photographs.s3-website-eu-west-1.amazonaws.com/

„Aveam misiunea să-i salvăm pe Ceaușescu și pe acoliții lui”

Țara era în fierbere. La Timișoara, oamenii ieșiseră în stradă încă din 15 decembrie, susținând un pastor. Inițial, timid, apoi din ce mai revoltați, cerând „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”. Autoritățile au intervenit brutal cu armata. Zeci de timișoreni au fost secerați de gloanțele militarilor. La București se pregătea Baricada.

17 decembrie 1989. Primii morți de la Timișoara. Foto: Constantin Dima

„În 21 decembrie, când s-a dat ordinul de luptă <Radu cel Frumos>, ne-am prezentat la unitate. Pe 22, ne-au făcut pregătirea. Au fost stabilite 10 echipaje, vorbim de elicoptere Mi8 de 12 tone fiecare.

Aveam misiunea de a ateriza pe Otopeni sau pe Băneasa pentru a lua niște persoane din Direcția a 5-a. Acești oameni se ocupau de siguranța președintelui României și a omologilor lui când veneau în vizită în țara noastră.

Ei ar fi trebuit să ne spună unde să aterizăm: în intersecții, pe blocuri etc., în așa fel încât să salvăm conducerea de partid și de stat. Adică pe Nicolae Ceaușescu și pe acoliții săi”, rememorează acele momente fostul ofițer de aviație.

23 decembrie 1989. Sângeroasa revoluție de la București. Foto: Ullstein Bild – Reuters

S-a gândit să ceară azil politic în Turcia

Laurențiu Buzenchi (foto) spune că n-a fost de acord cu acest ordin și i-a chemat pe câțiva dintre colegii lui, cei mai de încredere, să discute. „Eu n-am fost de acord cu un asemenea tip de misiune. Deși eram militar, era o situație extremă: erau morți la Timișoara, erau morți la București și nu puteam lupta împotriva propriului popor.

Atunci am strâns cinci echipaje în care aveam încredere la mine în elicopter și le-am spus: <Noi o asemenea misiune n-o vom face, pentru că există posibilitatea să o executăm cu pistolul în ceafă>. Și le-am mai spus: <Eu zbor în față, iar voi veniți după mine. Zburăm între 5 și 10 metri, traversăm Bulgaria și aterizăm la Edirne, în Turcia. Acolo cerem azil politic”, povestește pilotul de elicopter.

Misiunea n-a mai avut loc

Situația era foarte complicată pentru Laurențiu Buzenchi. Avea acasă o soție și trei copii minori, iar o asemenea decizie nu era ușor de luat. „Ni se tot transmitea: <Decolați! Decolați! Decolați!>. Din fericire pentru noi, comandantul nostru a decis să nu zburăm. Ne-a ajutat și vremea care nu era prielnică zborului, iar comandantul tocmai asta a invocat”.

Pe 22 decembrie, la 12:30, s-a anunțat la televizor că Ceaușescu a fugit. „Mulți au început să plângă. Și eu am fost printre ei. Toată ura și înverșunarea care s-au strâns și poziția asta dubioasă în care eram puși, adică să-i salvăm pe  cei pe care îi uram, ne-au adus în situația asta. A fost o descătușare. Atunci comandantul a ordonat că elicopterele aliniate pe pistă să ruleze aerian spre parcare”, povestește fostul ofițer de aviație.

1.166 de persoane

au murit în evenimentele din decembrie 1989, potrivit rezultatelor cercetărilor Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989

„Au tras în noi cu trasoare în draci”

În acele zile informațiile circulau pe toate căile, dar haosul și dezinformarea erau peste tot și nu puteau fi ținute în frâu. Pe 23 decembrie, maiorul Buzenchi a primit ordinul de a merge la București. „Trebuia să zburăm 30 de minute la verticala televiziunii, fără nicio altă misiune de cercetare aeriană, identificarea posibilelor incendii sau conflicte armate. Nimic din toate astea… Eu eram pe un elicopter care fusese cumpărat pentru ministerul Energiei și nu era dotat cu armament. Singura armă pe care o aveam era un pistol.

Când am ajuns în vecinătatea TVR, a început să se execute foc asupra noastră. Au tras cu trasoare în noi în draci!

Norocul nostru a fost că am urcat de la 600-700 de metri, cât aveam atunci, la 2.000-2.200 de metri altitudine. Vedeam cum trăgeau de jos: erau ca niște fântâni arteziene. Era amuzant așa când te uitai, dar realitatea e că te puteau ucide. Am trecut prin niște clipe cumplite. Atunci m-am întrebat: cine a fost trimis să apere televiziunea o apără de noi?”.

Dar asupra elicopterului pilotat de Laurențiu Buzenchi nu s-a tras doar la televiziune, ci și lângă Urziceni spre București, unde era o stație radio foarte secretă, care asigura transmiterea informațiilor ale conducătorilor României.

„Era o stație foarte sofisticată, apărată de trupe ale Securității. Pe o camionetă Aro, avea montată o mitralieră de 7,62 mm, care a deschis focul când ne-a văzut. Noi zburam la joasă înălțime și tot timpul viram, și era destul de greu să ne urmărească. Zburam aproape de nivelul solului și mai era câte un obstacol, un copac, o clădire … Și așa am scăpat cu viață”, rememorează acele momente fostul ofițer de aviație.

Haos și dezinformare. Cum a ajuns „elicopterul infractor”

După episodul de la televiziune, pilotul Luarențiu Buzenchi a primit ordinul de a se retrage spre baza de la Alexeni. În acele ore, își amintește el, se tot vorbea despre un elicopter străin care s-ar afla în zona Afumați, unde erau el și colegii lui. La Otopeni au fost aduse patru avioane L.29, de la Școala de aviație Bobocu, pentru apărarea aeroportului.

„Unul din acele avioane m-a văzut și a transmis: <Am identificat elicopterul infractor și vă rog să-mi permiteți să merg la interceptare>. Eu am încercat să-i explic că nu e vorba de un elicoper străin, că vin de la televiziune și mă retrag la bază.

Dar el, nimic, o ținea pe a lui: <L-am identificat, am intrat pe curba de atac și cer permisiunea de a deschide foc asupra elicopterului …>. M-a cuprins teama și i-am transmis: <Băi, nene, tu nu înțelegi că nu sunt un inamic?!?>.

Am avut noroc și am scăpat cu viață: din punctul de comandă a intervenit generalul Pruță, care a fost locțiitor al comandantului Aviației Militare. I-a zis: <Lasă-l în pace că el merge la Alexeni. Tu du-te și vezi-ți de treaba ta>. Generalul mi-a salvat viața”, își amintește fostul ofițer de aviație.

Autobuzul plin cu „teroriști”

Și vorbind despre dezinformare și haos, acesta povestește un alt episod trăit de el în acea perioadă. Pe 23 decembrie, Laurențiu Buzenchi și colegii lui au primit informația potrivit căreia pe itinerarul Lehliu – Călărași se deplasează un autobuz de culoare roșie care e plin de teroriști. Și că sunt câteva elicoptere inamice în acea zonă.

„Zburam în celulă cu Victor Loter. Acum eram într-un elicopter dotat cu armament. Am identificat autobuzul, am redus viteza elicopterului și am coborât la nivelul lui ca să văd cine e înăuntru. Era un risc pe care mi l-am asumat, că dacă ar fi fost teroriști, cu siguranță ar fi tras asupra mea.

Dar dacă nu era așa, nu puteam deschide foc asupra unor oameni nevinovați. Când colo, ce să vezi? Autobuzul era plin cu târgoveți, cu copii de la școală, cu oameni în vârstă, nici vorbă de teroriști. Dacă procedam cum mi s-a ordonat, să trag fără nicio somație? Nu era o tragedie? La Sibiu au tras cu elicopterul în hotelul Continental”.

Soții Nicolae și Elena Ceaușescu au fost executați la Târgoviște, după un proces sumar, mai degrabă un „proces-simulacru”, în care și avocatul ales din oficiu s-a comportat ca un inchizitor. Execuția a avut loc chiar în ziua de Crăciun, 25 decembrie 1989.

*******

„Eu am fost tot timpul conștient că-mi asum niște riscuri foarte mari zburând și executând misiuni, dar dorința mea era să eliberez acest popor. Fiecare cu cât poate. Eram convins că la un moment dat o să mă expun și că acasă vor rămâne trei copii orfani de tată. Dar atunci mă simțeam cumva eliberat și voiam ca Ceaușescu sau acoliți de-ai lui să nu mai ajungă niciodată la putere” – comandor (r) Laurențiu Buzenchi. 

Comandorul (r) Laurențiu Buzenchi conduce filiala din Cluj a Asociației Române pentru Propagarea și Istoria Aeronauticii. Foto: Adevărul

*******

În 12 februarie 1990, maiorul de aviație Laurențiu Buzenchi a fost trecut în rezervă de ministrul Apărării din acea vreme, generalul Nicolae Militaru. Motivul: pilotul de elicoptere era prea vocal și dorea ca Armata Română să se reformeze din temelii. Ulterior, s-a descoperit că generalul Militaru era un foarte apropiat al serviciilor de informații sovietice. Laurențiu Buzenchi a revenit în Aviație și a fost unul dintre membrii Comitetului de Acțiune pentru Democratizarea Armatei (CADA). Acum este comandor (r) și conduce filiala din Cluj a Asociației Române pentru Propagarea și Istoria Aeronauticii (ARPIA).

„Îmi exprim întregul meu respect față de cei care au ieșit în stradă în decembrie 1989!”, a mai transmis comandorul (r) Laurențiu Buzenchi.