Fata care l-a îmbrățișat pe Robbie Williams: „Numai light nu e ce s-a întâmplat”

Monica Rebreanu este “fata care l-a îmbrățișat pe Robbie Willams”. Tânără, frumoasă și suplă, a atras mai întâi privirile artistului, apoi ale unui stadion umplut până la refuz. Monica a urcat pe scenă, i-a pus discret mâna pe fund starului britanic și l-a privit cum îngenunchează în fața ei. A fost sinceră și i-a spus lui Robbie (45 de ani) că îl iubește. S-au auzit multe cuvinte la microfon și s-au șoptit câteva la ureche. Pentru noi a fost o seară magică, pentru ea, una “supremă”.

Media9 i-a luat un interviu tinerei de 33 de ani, mamă a doi copii, care locuiește la Florești. A reușit să afle tot, mai puțin un lucru. Care? Găsiți în interviu.

– Cât de mult îți place Robbie Williams? Asculți frecvent, ești fan sau nu neapărat?

Monica Rebreanu: Îmi place încă de când era în trupă (n.r. Take That). Știu toate versurile ale tuturor pieselor de pe toate albumele. Am mai fost la două concerte de-ale lui, la Budapesta și București. Îl ascult zilnic – acasă, în mașină, în căști când ies cu cățeii la plimbare, în parc, cât timp se joacă cei mici.

– Cu cât timp înainte te-ai așezat lângă scenă, să fii sigură că îl vezi de aproape? 

MR: Vai, a fost o întreagă aventură să ajung la gard. Inițial îmi propusesem să mă lipesc de gard pe la ora 7. Dar fusesem toată ziua cu copiii în festival și abia la 8 și jumătate am reușit să reintru. Era deja full stadionul. Urăsc să mă bag în mulțime, să iau locul altora, care poate își doresc la fel de mult ca mine să îl vada îndeaproape. Dar am avut noroc să am cea mai tare gașcă de prieteni. M-au luat de mână și m-au tras până aproape de gard, unde erau câteva tinere venite pentru Martin Garrix (n.r. programat să urce pe scenă după ora 4 dimineața) încă de la ora 18. Tot prietenii mei au negociat cu ele să mă lase lângă gard timp de o oră, cu condiția să nu plec fără să le cedez locul.

– Ce ai simțit când te-a ales, apoi când ai urcat pe scenă?

MR: Voiam și nu voiam să urc. Nu sunt cea mai încrezătoare persoană, nu mă omor după atenție și nici nu îmi place să pozez, darămite să mai și apar peste tot. Dar era vorba despre Robbie fucking Williams (n.r. așa s-a prezentat artistul, pe scena Untold). Deci n-a mai contat cum arăt, era mai important cum mă simțeam. Pe scenă mi s-a tăiat filmul. Nu îmi mai aduc aminte nimic, e ciudat. Mi-am reamintit azi, văzând filmarea.

– Ce ați vorbit în privat? 

MR: M-a întrebat “if I’m having a good time” (n.r. dacă mă simt bine), mi-a mulțumit că știu toate versurile și mi-a mai spus ceva ce prefer sa păstrez pentru mine.

– Că ești frumoasă? Sau asta e prea light?

MR: Well. Numai light nu e nimic din ceea ce s-a întâmplat aseară. 🙂

– Tu ce ai răspuns?

MR: Că-l iubesc și îi mulțumesc pentru toate melodiile care-mi bucură sufletul. I-am mai mulțumit și pentru că m-a ales.

– Întâlnirea din culise nu a mai avut loc?

MR: Nu, nici nu cred că mă mai țineau picioarele. Show-ul „privat” a fost waaay better.

– Soțul tău nu e tipul gelos, nu? 🙂

MR: Sebi știe că Robbie e love of my life. El m-a împins până în fața scenei.

– Cum îl vei vedea de acum pe Robbie Williams?

MR: O sa merg în continuare la concertele lui. Am făcut o pauză pentru că sunt mici copiii și nu prea plecăm niciunde fără ei.

– Dacă ar fi să folosești un singur cuvânt pentru experiența de aseară, care ar fi?

MR: Suprem.