Fără lubenițe

Capriciile vremii au început să ne obosească. Valuri de frig și valuri de căldură se alungă unele pe altele, iar atunci când se întâlnesc dau naștere unor viituri devastatoare, grindini cât oul de găină și furtuni iscate ca din senin. Dacă lucrurile continuă în acest ritm, anul 2019 va fi cel mai călduros an din istorie.

Campion, desigur, al unei scurte serii de ani călduroși, cu toții localizați în secolul actual. Desigur, istoria a menționat și alți ani călduroși sau secetoși. Să nu uităm un fapt: istoria despre care vorbim este, de fapt, o istorie foarte scurtă, fiindcă înregistrări sistematice ale parametrilor meteorologici au început să se facă de-abia în 1880. Corect ar fi să spunem așa: „Istoria de 139 de ani de înregistrări meteorologice sistematice”. Atunci, stațiile meteorologice răspândite în emisfera nordică (Europa, America de Nord) au început să lucreze după o metodologie unitară, care permitea integrarea rezultatelor, stabilirea de linii statistice și formularea de prognoze.

Desigur, de la inventarea agriculturii și sedentarizare încoace, oamenii au urmărit cu maxim interes evoluțiile și ciclicitățile din natură. În definitiv, întreaga lor existență depindea de starea vremii. Preoțimea, diversele administrații, militarii și navigatorii au notat mereu informații despre starea vremii, în diversele registre și arhive existând un adevărat tezaur de informații prețioase despre vreme și despre interacțiunea comunităților umane cu factorii de mediu. Dar acest tezaur este difuz, rupt în bucățele mărunte, subiectiv și câteodată contradictoriu – în consecință, greu sau aproape imposibil de sintetizat și de utilizat.

Am făcut toate aceste precizări fiindcă de fiecare dată când vremea o ia razna, razna o iau și mințile oamenilor. În aceste zile, în Franța se înregistrează noi recorduri de caniculă, fiind pentru întâia oară că termometrele înregistrează temperaturi peste 45⁰ C (recordul României fiind de 44,5⁰ C), iar Meteo-France a avertizat că numărul episoadelor estivale de acest fel de va dubla până la orizontul anului 2050. Speriați de fenomenele climatice extreme, care par să se îndesească, oamenii se aliniază în două tabere, una vocală și alta încrâncenată. 

Vocală este tabăra celor care cred cu tărie în existența modificărilor climatice, a încălzirii globale și a impactului dezastruos asupra mediului de viață al umanității. Printr-un paradox în mod sigur spontan, în ziua în care Parisul gâfâia sub o vipie de peste 45⁰, sute de militanți împotriva activității umane generatoare de încălzire globală au fost bruscați de poliție și stropiți cu frățească generozitate cu gaze lacrimogene. Vocea militanților se aude ascuțită și vehementă și nu poate fi ignorată: Greta Thunberg, la doar 15 ani, este propusă la maxima demnitate a Premiului Nobel pentru copleșitoarea și sincera sa campanie pentru stoparea ecocidului practicat de umanitate.

Încrâncenată este tabăra celor care contestă nu doar efectele, ci însăși existența unui fenomen de încălzire globală. Din punct de vedere științific sau moral, ei sunt în inferioritate, ba chiar în ridicol: este suficient să citești știrile de azi, să faci inventarul furtunilor, caniculelor, inundațiilor și incendiilor, pentru a înțelege că „se întâmplă ceva”. Din păcate, acești contestatari ai evidenței sunt cei care dețin puterea în lume, iar tronurile lor poleite cu minciună se întemeiază pe speranța criminală a marilor mase de consumatori fericiți că mâine prosperitatea lor va fi și mai mare, deci și mai deșănțată și mai opulentă.

Măscăriciul care s-a făcut stăpân pe destinele celui mai mare criminal ecocid al planetei a afirmat cu propria gură că imensa criză ecologică în care se zbate omenirea este doar o invenție a savanților și a chinezilor, menită a submina creșterea economică a celui mai mare consumator de resurse al planetei. Același măscărici moțat s-a răstit la chinezi, uitând că peste jumătate din poluarea produsă de chinezi este pentru a mulțumi poftele absurde ale americanilor obezi, care hălăduie prin mall-uri nesfârșite, cumpărând produse de care nu au nevoie, cu bani pe care nu-i au…

Poate credeți că noi am scăpat… cu râurile noastre patriote, cu fluviul tutelar care este atât de bogat că nici nu-i vezi celălalt mal… Fals! Chiar aproape de malul Dunării, în vestita zonă Dăbuleni care produce mai multe lubenițe decât pot românii să îngurgiteze și unde nisipurile ocupă deja peste 6% din suprafața județului Dolj, deșertul câștigă peste 1000 de hectare în fiecare an. Procesul se desfășoară în progresie geometrică, iar previziunile specialiștilor (știm cu toții că aceste previziuni sunt în mod sistematic depășite de realitățile concrete) spun că în aproximativ 80-100 de ani întreg sudul României va fi un deșert impropriu agriculturii.

Dar cine e acolo sus să audă și să creadă astfel de previziuni? Doar politicieni, oameni de carton pe care orice scânteie socială îi poate transforma în scrum. Orizontul lor de competență este ziua de mâine, fiindcă ei sunt cei mai îndrăzneți dintre cei mai proști – iar noi știm cu toții că acești proști sunt zdrobitor majoritari și lor nu le pasă de viitor mai mult decât politicienilor orbi și surzi pe care ei i-au votat.

În consecință, ei sunt absolut incapabili să înțeleagă un fapt elementar: chiar dacă, după opinia detractorilor, ceea ce numim „încălzire globală” nu este decât o evoluție climatică periodică, de această dată există și o componentă antropică semnificativă, care nu face decât să agraveze fenomene și procese care deja pun în pericol tihna și existența a sute de milioane de semeni de-ai noștri.

Închipuiți-vă o țară care a pierdut zemoasele lubenițe de Dăbuleni. Pe urmă, încercați să înțelegeți disperarea și durerea celor care își vor fi pierdut casele, pământurile, mijloacele de subzistență, comunitatea, liniștea și speranțele? Chiar nu vă pasă?!

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.