Eu zic că se poate întotdeauna mai bine. Tu ce crezi?
“Se poate întodeauna mai bine”. O afirmație banal de adevărată, aproape că nici nu merită demonstrată. Ne uităm în oglindă, dimineața, și știm că am fi putut obține rezultate mai bune în viața noastră, că e posibil să există în noi o versiune mai competitivă, pe care nu o scoatem zilnic la lumină.
Începe cursa pentru alegerea primarilor și nu voi înțelege niciodată de ce oameni de altfel inteligenți, cu bun simț, onești, pleacă de la premisa că nu se poate mai bine. “Primarul acesta e Everestul meu”. Și-a făcut treaba timp de patru ani? Bravo! Dar haide să te întreb: tu, la muncă, nu ți-ai făcut-o? Super, te alegem primar. 🙂
Să luăm doar orașe mari. Mircea Hava a avut șase mandate la Alba Iulia; Gheorghe Falcă, “doar” patru, la Arad. Există viață după cei doi? Categoric. Nu a dispărut de pe hartă nici Alba Iulia, nici Aradul. Facem pariu că mii de oameni din cele două comunități se vor lega cu lanțuri de alți politicieni, peste patru ani? Emil Boc este adulat, Ilie Bolojan are Oradea la picioare. Nici ei nu sunt eterni. Doar cei doi pot administra aceste orașe? E ca și cum am spune că suntem singuri în tot ditamai Universul. :))
Pe aici, prin Ardeal, primarii au început să înțeleagă că au și obligații, nu doar drepturi. Că sunt slujitorii comunității, nu liderii ei. Au datoria să atragă fonduri europene; trebuie să bată drumul de București ca să primească alocări de la bugetul național; cetățenii s-au emancipat, nu se mai mulțumesc cu niște asfalt prin fața casei, se așteaptă la inițiative și politici publice. Fișa postului e luxuriantă. E un efort să administrezi un oraș sau o comună, nu e tot jobul să stai în dreapta într-o mașină cu număr de înmatriculare ce conține PM sau PC.
Facebook-ul e plin de reacții anecdotice. Dacă a furat, în viitorul mandat nu va mai fura, că și-a făcut „plinul”. Dacă nu a fost capabil de nimic, e limpede că în următorul va deveni brusc capabil. Postacii se omogenizează uniform în mediul online cu oameni care chiar cred în naivitățile pe care le scriu. Ideea e că, în urmă cu 30 de ani, România s-a întors cu susul în jos tocmai pentru ca astăzi să avem dreptul să deschidem ochii, să nu votăm de parcă am fost cu toții spălați pe creier.
Cum spuneam, începe în curând cursa pentru alegerea primarilor. Haideți să evaluăm om cu om, să fim atenți, exigenți, bine intenționați. Vă place cineva? Perfect, dar nu uitați adevărul banal că se poate întotdeauna mai bine.