Epidemia de prostie, mai puternică decât cea de coronavirus

Eram o mulțime de oameni. Poate peste o mie (socotind și copiii care se furișau printre picioarele mulțimii). Stăteam înghesuiți pe treptele maiestoase ale clădirii, mânați și de o ploicică rebelă care ne luase pe toți pe nepregătite. Și eram cu toții curioși, interesați și surescitați: marele spectacol constănțean cu delfini urma să înceapă în doar câteva minute.

Unii oameni se uitau chiorâș când ne vedeau purtând regulamentar măști chirurgicale. În ciuda înghesuielii aproape sufocante, foarte puțini purtau mască de protecție. Și totuși, eram sigur că majoritatea dintre ei nu erau vaccinați. Dar nici că le păsa! Jumătate din holul generos al delfinariului era rezervat unui elegant și bine dotat centru de vaccinare, în care cinci persoane îmbrăcate în alb sau verde se uitau cu obidă la acele de seringă care rugineau cuminți pe tăvile atent aranjate.

Fiindcă nimeni nu trecea pragul centrului de vaccinare. Afară se înghesuiau, cu o cruntă ignorare a regulilor de „distanțare”, peste o mie de suflete omenești. Rezidente în corpuri bine hrănite, multe dintre ele fără urmă de vaccin sau anticorpi. Și totuși, nici măcar unul nu s-a învrednicit să umple trei minute din așteptarea tâmpă în fața unei uși ferecate pentru modesta înțepătură care îți mărește șansele de trece cu bine prin insidioasa infectare cu Covid-19.

Curios, am pus o întrebare: cum merge treaba cu vaccinarea? O voce plictisită mi-a răspuns: aproape nimeni nu vine să se vaccineze. Mi-a fost greu să aleg între furie și amărăciune: într-o lume în care națiuni întregi (sărace toate) stau la cozi nesfârșite și dau șpăgi nesimțite pentru privilegiul de a primi înțepătura care le aduce protecție și liniște, noi trăim într-o abulie criminală și o opoziție pe măsură, care va face din virusul la modă o prezență nelipsită din treburile cotidiene (se estimează că în perioada imediat următoare trei pătrimi din noii angajați vor condiționa acceptarea postului de posibilitatea muncii de acasă…).

În țara aceasta sufocată de plângocelile conspiraționiștilor și nostalgicilor de serviciu, care deplâng decăderea țării, jefuirea ei și umilința ei, a fost organizată o campanie de vaccinare ireproșabil de eficace și de organizată. Rezultatul rușinos? Doar 27 % din români s-au vaccinat, în condițiile în care în multe țări europene procentul este aproape de 70%. Era cumva de așteptat, într-o țară în care prea mulți își bizuie judecata pe habotnicie, spaimă și bârfă.

Episodul de la delfinariul din Constanța s-a petrecut cu de-abia două săptămâni în urmă. Nimeni nu părea, în niciun fel, îngrijorat pentru propria sănătate sau pentru sănătatea celor din jur. Între timp, virusul a dat startul în România celui de-al patrulea val al zbuciumatei sale existențe. Și acum se vede, fără posibilitate de tăgadă, că valul al patrulea este valul credincioșilor (în interdicții stupide), al necredincioșilor (în virus), al spăimoșilor (de efectele secundare ale vaccinului) și al bârfitorilor (care cred orice, cu condiția să fie o conspirație care taie respirația).

Când toate acestea nu funcționează la marele fix, intră în scenă vajnica senatoare Diana Șoșoacă, care în comuna Răchiteni din județul Iași a organizat un adevărat festival al opoziției față de această blasfemie care este vaccinarea. Fiind ea o activă antivaccinistă, o înverșunată coronasceptică și o apărătoare isterică a drepturilor de ea inventate, influența pe care o exercită nu este neutră. Numărul vaccinărilor scade zi de zi, în asemenea hal încât România este nevoită să doneze prețioase doze de vaccin unor state mult mai puțin ajutate de soartă, dar mult mai responsabile în protejarea cetățenilor lor.

Peste tot pe planetă coronascepticii, contestatari ai vaccinări și promotori ai tratamentelor empirice, chiar dintre cei faimoși pe vloguri, au început să se mute în cimitire, răpuși de virusul „inventat”, sau „care nu există”. Memoria lor este apărată de conspiraționiști, care se dau peste cap să demonstreze că ei au fost „uciși cu sânge rece” de autoritățile care doresc să ne vaccineze „cu gânduri ascunse”.

Până la urmă, se pare că epidemia de prostie este mult mai puternică decât epidemia de coronavirus. Este normal, pe undeva, fiindcă epidemia de prostie durează de când e omul om, făcându-l pe acesta să înțeleagă greșit, să judece greșit și să acționeze greșit. Prostul nu este cel care nu poate lega două cuvinte și se scobește candid în nas. Prostul este cel care traversează senin triada de mai sus, după care își umflă egoul și se consideră singurul îndreptățit să emită aprecieri, judecăți și verdicte.

Precum jalnicul Robert David Steele, fost ofițer CIA, reșapat în mare susținător al teoriilor conspiraționiste și al QAnon, primul care a numit coronavirusul „o farsă”, dar a cărui moarte nu a fost nicidecum o farsă. Din păcate, prea mulți sunt cei care cred că este o farsă, o minciună, o manipulare care nu merită atenție. Până acum, trei sferturi dintre cei care zac cu masca pe nas sau intubați prin spitale sunt din această categorie. Prin vămi trec cuminți containerele cu vaccinuri pe care România le donează altor țări, mai nevoite și mai conștiincioase decât ea.

În bazin, tăcuți, delfinii fac giumbușlucuri. Pe bănci, o mie de oameni aclamă. În hol, în centrul de vaccinare, bate vântul.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.