Primarul Clujului, Emil Boc, s-a declarat joi consternat de giganții care se ridică lângă municipiu, în Hoia, fără să aibă infrastructura de transport necesară. Cu ocazia aceasta, Boc s-a plâns că nu avem un plan urbanistic metropolitan, astfel ca peste tot să se construiască precum la Cluj.

Boc: Sunt consternat că se construiesc acei giganți lângă Cluj

Boc are dreptate. Întărim cu sânge. Nu au ce căuta blocurile la liziera pădurii Hoia și este nevoie de un plan urbanistic metropolitan. Care să se respecte.

Acest articol și-a propus să vă arate însă că primarul Clujului ar avea suficiente motive să fie consternat și de anumite proiecte din interiorul municipiului. Și nu ne referim doar la “coșciugul” pe de strada Avram Iancu.

Acolo, am mai scris, oricum ar para și fanda primarul, vina aparține Consiliului Local, care este suveran. Numai că votul din CL a venit când primar era Sorin Apostu. Să vedem alte exemple consternante – doar câteva, ca să nu vă plictisim. Dacă știți cazuri, vă invităm să ni le semnalați pe adresa media9ro@gmail.com. Poate facem un sequel. 🙂

• Blocul de 25 de etaje de pe Calea Florești al omului de afaceri Radu Vlas, vechi sponsor al PDL. Un prieten mi-a spus că, acolo, DNA nici nu ar mai fi avut nevoie de o anchetă. Totul se vede cu ochiul liber – bloc de 25 de etaje între altele de zece, fără distanțe suficiente (hx2), necoroborat cu PUG, necorelat cu traficul.

• Blocul din parcul Feleacu al lui Virgil “Vulpea” Ardeleanu, construit pe spațiu verde. Facem multe parcuri? Păi da, că le-am distrus pe cele existente. Altfel, să știți că nici UBB nu avea ce să construiască în parcul “Iuliu Hațieganu”.
• Turnurile de pe strada Ploiești – Iosif Pop, Alin Tișe, Ștefan Berciu. Acolo primarul s-a lăsat influențat să accepte un “centru financiar-bancar”, care a început și s-a terminat cu cele trei clădiri.
• Ansamblul cu 200 de apartamente pe o stradă înfundată, Anton Pann (latura nordică), împotriva oricărei logici. Investitorul, Ștefan Berciu, ar fi cumpărat o casă pe strada Paris și ar fi realizat o ieșire, după articolele critice din Media9, doar dacă Primăria nu i-a cerut, așa că nu s-a mai deranjat (foto de sub titlu).
• Și tot Berciu, blocul de nouă etaje de pe strada Traian. Nu se știe cum s-a “cățărat” atât, toate celelalte ansambluri de pe Traian pot urca doar până la etajul al șaselea. 
• În Iris s-a construit un bloc care s-a răsucit atât de tare încât geamurile de la primele etaje au început să cedeze. Acum este “rezemat” de un alt bloc.
• Bună ziua. În tot cartierul acela s-a construit în sistem “vagon”, urmând fostele fâșii de teren agricol. Nici pe Câmpului nu e mai bine structurat. Calitatea vieții?
• Hotelul Cristian, ridicat fără autorizație, putea fi atacat în instanță până în 2006. Și nu a fost. Doar până în 2004 e vina exclusivă a lui Gheorghe Funar.
• Știți că și Ioan Bene a edificat ditamai blocul pe strada Tăietura Turcului fără autorizație? Și mai avea unul în Bună ziua, că Bene oricum e certat cu legea.

• Un loc special îl oferim casei din curtea blocului pe de Calea Mănăștur, construită de Orest Onofrei, fost prefect PDL de Suceava. S-a ridicat pe locul unde în proiect era trecut un loc de joacă pentru copii, Consiliul Local a câștigat procesul privind demolarea casei, dar s-a „îmbunat”. Unde e rigoarea aceea, „să avem locuri de joacă – creșe – grădinițe”?

În paranteză, vă spunem care a fost norocul Clujului din trecuta criză economică. Omul de afaceri Paszkany Arpad, mare sponsor al PDL în 2008, avea autorizate blocuri de 20+ etaje unde voia el. Și în Abator, și lângă Sigma. Nu le-a mai făcut, din fericire, că s-au terminat banii.

Știți ce e trist? Că toate aceste motive de consternare pentru clujeni vor rămâne acolo o sută de ani. Avem multe drumuri unde s-au greșit sau regândit marcajele; dar s-au șters și s-au făcut altele. Cu clădirile nu este atât de simplu. Îi vor consterna, din păcate, și pe nepoții noștri.

Să nu uităm, la Cluj-Napoca, în intravilan, dar mai ales în extravilan, s-au construit peste o mie de case fără autorizație. N-o fi și ăsta un motiv de îngrijorare, de emoții puternice? Nu mai sunt multe lucruri de făcut azi. Dar cum am ajuns aici?

Poate că nu ar fi rău ca, la Cluj, să facem un protest al consternării. Suntem consternați că s-au permis toate aceste aberații și multe altele.