Două Clujuri. Unii cer mai multe benzi auto și pasaje rutiere, alții să se facă spații pietonale în locul unor străzi + De ce credem că Emil Boc nu va mai candida la Cluj

Clujul, România în general, se află într-un moment interesant al evoluției. De fapt, Clujul parcă mai mult decât restul țării. Chiar spunea cineva că dezbaterile de aici sunt mult mai complexe chiar și decât la București, pentru că oamenii sunt mai atenți și mai preocupați de detalii.

Un Cluj

O parte dintre cetățeni se uită tot mai atent la felul în care au evoluat orașele din Occident și își setează valori împrumutate de acolo. Ca urmare, sunt mai interesați de principii ca ecologie și mediu, vor mai mult spațiu verde și mai puține mașini.

Pe grupul de Facebook al celor mai activi reprezentanți ai societății civile se postează exemple de practici precum cea de la Dusseldorf, Germania. Și se discută, nu se înjură.

Vă mai dăm un exemplu, pe lângă Dusseldorf. Milano este un oraș de vreo cinci ori mai aglomerat decât Clujul. Știți orele acelea teribile de dimineață de la noi? La ei așa e toată ziua, îți vine să lași mașina pe banda a doua și să pleci pe jos. Totuși, la Milano este restricționat accesul în zona centrală, iar din 2024 se dorește scoaterea completă a mașinilor din centru.

Veți spune da, dar nemții și italienii au autostrăzi. Nu e nevoie de autostrăzi ca să mergi pe jos, cu bicicleta sau cu mijloacele de transport în comun.

Alt Cluj. Mai mare

Dacă pe grupul care dă like la imaginile cu Dusseldorf sunt vreo 16.000 de persoane, pe unul dintre grupurile InfoTrafic sunt peste 100.000. Acolo se cer pasaje subterane, străzi mai largi, acolo bicicliștii sunt ironizați și trimiși pe InfoBicicliști, de parcă nu ar fi parte din trafic.

Șoferii sunt fierți că nu s-au făcut centuri și parcări, ceea ce este legitim. Timp era, dar ne apropiem de 2024 tot cu Vâlcele – Apahida, un sfert de centură, și cu autostrăzi care nu ne leagă nici de București, nici de Budapesta.

M-am ferit să spun despre vreunul dintre Clujuri că e mai legitim sau mai inteligent. Suntem cu toții produsele acestei țări, a educației și societății de aici.

Paradoxul Emil Boc

Primarul Clujului se află într-un paradox de consemnat în cărțile de istorie. Pe măsură ce îi sporește credibilitatea la nivel național, îi scade la nivel local. E pe locul 3 în România conform ultimului sondaj INSCOP, dar este înjurat de ambele Clujuri cam de locul 1, pe Facebook.

Candidează Emil Boc la „prezidențiale”? Este în topul național

Clujul s-a mișcat mult și s-a mișcat bine, dar pretențiile au crescut. Un citat din Marie Curie spune așa: „Nu se observă niciodată ce a fost făcut, ci doar ce rămâne de făcut”.

Edilul șef, în efortul ăsta disperat de a fi popular, a ajuns să dezamăgească ambele tabere. Înțelege valorile europene ale civicilor și le predică la rândul său, dar politicile sale sunt mai degrabă conservatoare, de teamă să nu îi supere pe șoferii tradiționali. Dacă ar face mai multe benzi dedicate, dacă ar scumpi și mai mult parcările, dacă ar închide și latura estică a Pieței Unirii, toți acești dacă l-ar costa voturi.

Dacă analizăm atent…

Dacă analizăm atent, pentru anul viitor Emil Boc ar trebui probabil să își seteze alt țel electoral decât Primăria Cluj-Napoca; pentru că o poate în continuare câștiga, nu are concurență serioasă, dar trebuie să uite de scorul acela aproape neverosimil de 74% de acum trei ani.

Iar dacă rezultatul său va fi semnificativ mai mic, lumea va spune că alunecă la vale. Orice altă aspirație se va pierde atunci în neant. Pa pa, ambiții, adio măriri. Primăria îi va fi închisoare, dacă mi se permite exagerarea.

Acum are credibilitatea aceea națională de care vorbeam și pe care o poate valorifica la primele sau la ultimele alegeri ale anului viitor. Sigur, e doar o părere.