Dispută Boc vs Ungureanu. Banii primarului și cărămida deputatului

În primăvară, deputatul Emanuel Ungureanu a venit în Consiliul Local și a subliniat că sunt gropi în curțile spitalelor, că e nevoie de bani pentru ca acestea să fie reparate. Este de la sine înțeles, când ai multiple traumatisme și ambulanța saltă prin gropi nu e ceva prea confortabil. Atunci, primarul Emil Boc i-a vorbit cu amabilitate și l-a asigurat că Primăria va suporta asfaltările.

Timpul a trecut, iar multe dintre spitale continuă să aibă gropi în curți. Din banii oferiți de Primărie, s-au cheltuit 10%. Emanuel Ungureanu, un fidel observator al sistemului de sănătate, a venit din nou la Primărie și a cerut să fie urmărit modul în care sunt cheltuiți bani de la bugetul Clujului. De data aceasta, primarul Emil Boc nu a mai fost la fel de amabil. A ieșit o dispută, ținută sub capac de doza de diplomație pe care o are fiecare. 

Iată câteva dintre vorbele spuse în ședință.

Afirmații Emanuel Ungureanu

“Sunt încă gropi incredibil de mari, unele chiar și de 40 de centimetri. Banii se aruncă, nu se vede niciun progres.”

“Alocați sumele fără dezbatere, fără transparență, în baza unui apel pe firul scurt de la manageri. Pacienții sunt nemulțumiți de serviciile medicale, în condițiile în care nimeni nu îi întreabă care le sunt prioritățile.”

“Nu puteți fi mereu tătucul cumsecade, care dă fără să ceară nimic în schimb.”

Afirmații Emil Boc

“Particip la multe conferințe și este recunoscută la nivel mondial calitatea actului medical și a învățământului medical din Cluj.”

“Fără susținerea Primăriei, spitalul Municipal nu ar putea funcționa nicio zi. Sunteți în Parlament, de ce nu ați cerut creșterea alocărilor de la minister pentru pacienți.”

“Înainte să criticați, trebuie să și construiți ceva, să puneți măcar o cărămidă. Așa era în comunism: te făceai că muncești, dar nu munceai nimic.”

Cine are dreptate? Vă invit să judecați singuri. Doar două observații:

Emanuel Ungureanu trebuie să înțeleagă că Primăria chiar nu poate face mai mult. Managerii cer bani, iar municipalitatea îi acordă, DEȘI NU ARE ACEASTĂ OBLIGAȚIE. Primăria Cluj are un singur spital în subordine, cel cunoscut sub numele Clujana. Celelalte se află în subordinea Consiliului Județean. Municipalitatea nu este, în acest caz, precum Comisia Europeană, care oferă bani pe proiecte și urmărește pas cu pas implementarea lor. Nu stabilește oportunitatea unei investiții și nu are competența de a face verificări. Sigur, poate să îi “penalizeze” în viitor pe managerii care nu au știut să se folosească de banii primiți. 

Emil Boc a sărit calul când a spus că Ungureanu nu a pus nicio cărămidă. Deputatul are, de peste zece ani, o asociație umanitară prin care ÎI AJUTĂ PE COPIII CU INSUFICIENȚĂ RENALĂ CRONICĂ. Nu este medic, deci nu îi tratează, dar scoate bani din buzunar să îi sprijine și îi duce în tabere de două ori pe ani. I-am vizitat o dată și, trebuie să mă credeți, taberele sunt singurele momente în care acești copii simt că trăiesc cu adevărat. Nu o fi asta o cărămidă suficient de mare?

Emil Boc laudă cu fiecare ocazie medicii din elita medicală a Clujului, oameni pe care Emanuel Ungureanu îi critică. De ce se întâmplă acest lucru? E exact teoria paharului cu apă: unul vede doar partea plină, viețile salvate și diplomele, altul vede numai partea goală, infecțiile nosocomiale și plicurile. Și aici vă invit să vedeți care este partea paharului care trebuie apreciată și dacă nu cumva toate recipientele astea medicale ar trebui să fie mai pline decât sunt.

Știți ce a amuzant? Că anul viitor, după alegerile parlamentare, am putea avea un guvern PNL – USR. În care, dați-mi voie să îmi imaginez, există niște șanse ca Emanuel Ungureanu să apară ca o soluție pentru Ministerul Sănătății. Cum vor discuta cei doi atunci?