De ce aș vrea să iau coronavirus acum
Coronavirus va lovi România, nu este nicio umbră de îndoială. Nu trebuie privit panicard ceea ce se întâmplă, dar nici minimalizat. Puteți să vă izolați? Faceți-o. Pregătiți-vă cu rezerve și cu răbdare pentru o lună. Eu nu pot, inevitabil mă voi întâlni cu oameni și sunt convins că, până la urmă, voi ajunge să contactez virusul.
“60-70% dintre germani vor fi infectați cu coronavirus”, a spus miercuri Angela Merkel. Nu vă așteptați ca în România să fie altfel.
Am știut, ca mulți oameni care sunt atenți la ceea ce se întâmplă, că se vor închide școli și instituții. Asta se întâmplă deja. M-am lansat în supoziția că, până la finele acestei săptămâni, vor exista peste 100 de cazuri. Vom vedea, mi-e teamă că așa va fi. Am mai spus și că, de Paști, vom avea bolnavi cu miile. Sper din suflet că m-am pripit. Dar să mă întorc. La ora când scriu, sunt peste 40 de români confirmați. Este doar un început de epidemie.
Dacă tot voi contacta virusul, aș vrea să se întâmple acum, la început. Nu sunt nebun. Este un moment în care au apărut puține cazuri și există încă locuri libere în spitale. Nu am fost niciodată internat, dar poate acum e momentul. Peste o lună, tare mi-e teamă că va fi ca la Untold: nu se va mai găsi niciun pat liber. Nu vorbim de terapie intensivă, ci de un amărât de cadru de metal într-un salon. Medicii vor avea de luat niște decizii tare grele în săptămânile care urmează, nu aș vrea deloc să fiu în pielea lor.
Spitalele din Italia sunt mult mai performante și tot au murit oameni cu sutele. România nu este pregătită pentru o asemenea încercare.
S-au făcut statistici, știm că numai 1% dintre pacienții din Europa mor din cauza infecției cu coronavirus. E vorba în principal de vârstnici, de persoane care au și alte afecțiuni. Și ăsta e un motiv pentru care m-aș grăbi. Să trec peste boală în cunoștință de cauză (vindecându-mă, sper), fără să apuc să îi dau virusul mamei mele. A împlinit 78 de ani și mai am nevoie de ea.