Cutia neagră

Cutia neagră este o parte ascunsă, dar foarte importantă, a unui avion. Ea înregistrează cuminte toți parametrii de zbor, precum și convorbirile pe care piloții le poartă în carlingă. În caz de accident, cutia neagră (care în fapt este roșie, pentru a fi mai ușor identificată la locul unei prăbușiri) oferă informații prețioase, care permit reconstituirea circumstanțelor în care s-a produs un eveniment aerian.

Întocmai precum un avion uriaș, Terra plutește maiestuos prin Univers, purtând aproape 8 miliarde de călători. Deși poartă viață de aproape 4 miliarde de ani, viață care a culminat cu îngâmfata specie bipedă înzestrată cu cuget, Terra nu a avut niciodată o cutie neagră. Parametrii evoluției sale ca planetă și ca leagăn al vieții au fost mereu risipite în milioane de cercetări diverse, în sute de mii de scrieri și în mii de tratate. Ca să nu uităm, mai nou, de milioanele multe de filme și filmulețe care ilustrează unul sau altul dintre fenomenele atât de diverse pe care ea le oferă.

Și iată că a sosit timpul ca însăși planeta noastră să fie înzestrată cu o cutie neagră. Într-o câmpie anonimă din Tasmania (Australia) va apărea anul viitor un paralelipiped indestructibil de oțel, înzestrat cu panouri solare pentru independență energetică. Proiect conceput de cercetători și investitori, monolitul metalic va funcționa ca un registru independent al sănătății planetei noastre, adunând pentru început informații, date, rapoarte și conversații care au apărut ca urmare a întâlnirii COP26 de la Glasgow.

Cu un realism întunecat, inițiatorii proiectului consideră că umanitatea se îndreaptă către o catastrofă, deci „Cutia Neagră a Terrei va înregistra fiecare pas pe care îl facem către această catastrofă”. Vor fi adunate date referitoare la clima din trecut și din prezent, inclusiv populația umană, consumul de energie, cheltuielile militare, variațiile de temperatură pe uscat și pe mare, aciditatea oceanelor, cantitatea de gaze cu efect de seră, constituind o bază de informare pentru trei până la cinci decenii de acum încolo.

În această uriașă bază de date generațiile viitoare vor putea să găsească material relevant pentru interpretarea competentă a evoluțiilor din domeniul climei și al impactului acestora asupra speciei noastre. Hard-discurile care vor intra în componența „cutiei negre” au început deja să funcționeze, colectând informații, în așteptarea finalizării părții materiale a proiectului, care este prevăzută pentru anul 2022. Proiectul prevede posibilitatea dotării cu noi unități de stocare, având în vedere că datele și informațiile legate de climă continuă să se acumuleze în ritm accelerat.

Măreția acestui proiect este desăvârșită: după activarea finală a „cutiei negre” biblioteca de date va fi accesibilă online, făcând posibile abordări științifice de mare ținută asupra acestui subiect fierbinte (atât la propriu, cât și la figurat…) din viitorul nostru. Volumul de date va fi însă atât de mare, încât nici un creier uman nu va mai  putea jongla cu ele pentru a desprinde concluziile științifice potrivite.

Între timp, clima își face de cap. Patru state din S.U.A au fost măturate de tornade, care au lăsat în urmă peste 100 de victime, precum și distrugeri uluitoare, incomensurabile. După călduri tropicale (38⁰C, cea mai ridicată înregistrată vreodată pe acele meleaguri) iarna a revenit în Siberia, unde termometrul a înghețat la -60⁰C. Desigur, au mai fost tornade în S.U.A – dar niciodată atât de puternice. Desigur, au mai fost geruri în Siberia – dar parcă niciodată atât de devreme. Capriciile climei sunt  greu de înțeles de către savanți, și cu atât mai mult de către publicul larg – ba, spun unii, nici măcar nu sunt capricii, astfel de variații fac parte din regula jocului, deci nu există niciun fel de schimbare a climei, doar alarmism fără fundament…

Aici va intra în joc „Cutia Neagră a Climei”. Pentru întâia oară, datele științifice relevante vor fi într-un singur loc, și nu risipite  în milioane de locuri – acesta este un imens pas înainte! Pe urmă, ele vor fi accesibile, fără restricții, tuturor părților interesate, fără influențe partizane. Recunosc că, în ceea ce mă privește, poziția mea este departe de obiectivitatea rece care caracterizează spiritul științific pur; mai degrabă, sunt un activist moderat pentru a întreprinde tot ce ne stă în putință pentru limitarea impactului umanității asupra mediului natural. Aceasta fiind o măsură minimă pentru a limita ceea ce creatorii „Cutiei Negre a Climei” numesc o „catastrofă” către care ne îndreptăm.

Pe urmă, efortul ar trebui să se concentreze asupra interpretării exhaustive, competente și echilibrate, a tezaurului de date adunate în puternicele servere ale „Cutiei”. După cum spuneam înainte, analizarea noianului de date strânse depășește cu mult capacitatea de operare a unui creier omenesc, oricât de performant ar fi el. Și este bine cunoscut că, strânse laolaltă, creierele își arată încărcătura de ambiție, competiție, neîncredere și confruntare care este endemică în specia noastră. Plus influența diverselor interese economice, măsurate în numere cu minim 9 zerouri.

Pentru aceasta, ca o prioritate absolută, sarcina de a interpreta datele strânse în „Cutie” trebuie încredințate primei Inteligențe Artificiale (I.A.) care se va dovedi cu adevărat viabilă și funcțională. Cred sincer că problemele umanității sunt prea presante ca să folosim un instrument atât de puternic cum este I.A. pentru a scrie poezele, a face filme „cu bătăi” și a gestiona transporturile din urbe. Ar fi poate prima dată în scurta istorie a acestei specii când o realizare tehnologică nu se adaugă puterii omului de a-și face rău și a face rău naturii și poate cu adevărat oferi o soluție unei probleme de importanță crucială.

Dacă nu, aeroplanul Terra riscă o aterizare forțată.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.