Culmea ironiei: Legea pentru protecția suveranității naționale în Ungaria

În 12.12.2023, Parlamentul de la Budapesta a adoptat Legea pentru protecția suveranității naționale, inițiativă a partidului de guvernare FIDESz, iar în 20.12.2023 președintele Katalin Novak a promulgat actul normativ, care – potrivit explicațiilor premierului Viktor Orban – are ca scop apărarea Ungariei de ingerințe politice nejustificate ale unor persoane sau grupuri străine.

Legea prevede înființarea, până în februarie 2024, a unei noi instituții (Biroul pentru Protecția Suveranității) care să monitorizeze și evalueze riscurile de interferențe externe în viața politică internă, respectiv să investigheze organizațiile care primesc bani din străinătate, fiind instituite pedepse cu închisoarea de până de la 3 ani pentru aceste activități. În motivarea legii, FIDESz invocă riscurile sporite pentru suveranitatea și securitatea națională ale Ungariei care ar putea apărea dacă puterea ajunge la persoane sau organizații dependente de entități din exterior.

Opozitia ungară, Comisia Europeană, SUA și organizațiile civile internaționale au criticat la unison acest demers al guvernului de la Budapesta, arătând că scopul și efectul legii sunt, în fapt, de a reduce la tăcere contestatarii regimului iliberal instituit de Viktor Orban, de a intimida și pedepsi organizațiile care promovează o viziune diferită de cea a FIDESz, de a limita drepturile democratice și libertatea individuală.

Întâmplător sau nu, legea ungară pentru protecția suveranității naționale seamănă izbitor cu legea rusă a agenților străini, introdusă în 2012, care prevede că toate organizațiile civile, ONG sau media care primesc peste 20% din fonduri din exterior vor fi etichetate drept „agenți străini”, findu-le interzise organizarea de evenimente publice, derularea de activități didactice, primirea de finanțare de la stat pentru proiectele culturale.

În raport cu România însă, legea lui Viktor Orban reprezintă în primul rând o demonstrație de mare ironie sau, mai bine zis, mare ipocrizie. Pentru că guvernul ungar derulează în țara noastră exact acele activități pe care le înfierează și incriminează în propria țară.

Sub paravanul protejării identității naționale maghiare, Budapesta a depășit de mult granițele stabilite de convențiile legale internaționale în domeniu și a intrat grosolan și fără reținere în zona ingerințelor externe în afacerile interne ale altei țări, vizând inclusiv statutul constituțional al acesteia.
Oare în ce categorie ar încadra Viktor Orban, după propria lege, finanțările pe care le acordă rețelei de organizații din diverse medii pe care și-a creat-o în Transilvania și pe care o activează la fiecare scrutin pentru a influența (a dicta, mai degrabă) opțiunile de vot ale minorității maghiare? Nu ar cataloga aceste activități drept ingerințe străine care afectează viața politică internă?

Cum ar pedepsi, în spiritul legii sale pentru protecția suveranității naționale, entități care organizează evenimente ce le permit unor oficiali străini să lanseze public declarații și îndemnuri mai mult sau mai puțin voalate la scindarea teritoriului unui stat care, prin însăși Constituția sa, este unitar și indivizibil? Entități care organizează tot mai multe așa-zise „vizite private” ale decidenților de la Budapesta în Transilvania, care însă sunt cât se poate de publice, cu afișarea calității oficiale, cu mesaje transmise și asumate în calitate oficială, dar fără o minimă notificare a autorităților române?

„Suveranitate Ungariei este afectată și prezintă, de asemenea, un risc sporit pentru securitatea națională dacă puterea politică ajunge în mâinile unor persoane sau organizații dependente de orice putere, organizație sau persoană străină”, spune FIDESz. Prin raportare la această afirmație, cum ar evalua Biroul pentru Protecția Suveranității situația în care miniștrii guvernului său se prezintă pentru consultări, fără mandat oficial, la guvernul altei țări sau în care un partid patronează o rețea de fundații și asociații finanțate în proporție de 90% de la bugetul public al altei țări? Nu ar considera că acesta este un canal de manifestare a interferențelor străine în afacerile interne?

Ne întrebăm cum ar reacționa Viktor Orban și Biroul pentru Protecția Suveranității dacă o putere străină ar derula sistematic campanii de încetățenire în Ungaria, și-ar aservi prin bani un segment din clasa politică și sute de organizații civile, ar cumpăra masiv proprietăți direct sau prin interpuși, și-ar trimite președintele și întreg aparatul guvernamental să defileze pe teritoriul ungar fără a se deranja să anunțe Budapesta, le-ar spune ungurilor cu cine să voteze, ar întreține proiecții de afectare a integrității teritoriale și a unității naționale.

Este trist cum, pentru a-și proteja puterea, unii lideri o asimilează suveranității naționale și subminează libertățile democratice. Este trist cum guvernul de la Budapesta pretinde relații de bună vecinătate și respect reciproc, în timp ce derulează în raport cu România acțiuni pe care în Ungaria le pedepsește cu închisoarea. Este trist cum, în numele aceluiași spirit de buna vecinătate și respect reciproc, guvernul de la București tolerează peste limita convențiilor și uzanțelor internaționale aceste acțiuni.