Cu ochiul rece…

… și de simțire lipsit, un sistem de inteligență artificială (IA) te privește. Și nu te privește ca să te cunoască, ca să se apropie de tine, ca să se împrietenească cu tine, ca să împărtășească cu tine informații, emoții, valori morale sau orice v-ar putea interesa pe amândoi…Nu. Te privește rece și imparțial, pentru a-ți cunoaște mai bine alegerile, opțiunile, preferințele și valorile personale, pentru a te putea mai bine manipula, convinge și forța să urmezi marea turmă de consumatori imbecili. Sau să fii un cetățean model, urmăritor fidel al tuturor tendințelor impuse de către centrele de putere, oculte sau nu.

O, va rog sa mă iertați… m-am încurcat… subiectul meu era de fapt despre „stâncile de plastic”. Un subiect la fel de palpitant precum IA… Deci, iată ce am pregătit:

”Stâncile de plastic” sunt de fapt o formă de poluare a mediului înconjurător, care apare atunci când obiecte din plastic sunt abandonate în mediu și se acumulează într-un anumit loc, formând o structură care seamănă cu o stâncă.

Aceste stânci pot fi găsite în aproape orice mediu, de la zonele costiere și plajele de nisip până la râurile și lacurile din interior. Ele pot fi formate din diverse obiecte de plastic, cum ar fi sticle, pungi, bucăți de jucării și alte obiecte.

Aceste stânci de plastic nu numai că sunt inestetice, dar pot avea, de asemenea, un impact negativ asupra mediului înconjurător. Plasticul poate rămâne în mediu timp de sute de ani și poate afecta animalele și ecosistemele locale, prin înghițirea sau inhalarea de particule de plastic sau prin blocarea canalelor de drenaj.

Este important să fim conștienți de impactul pe care îl avem asupra mediului și să încercăm să reducem utilizarea plasticului de unică folosință, să reciclăm cât mai mult posibil și să nu abandonăm obiecte de plastic în mediul înconjurător.

Este foarte clar, documentat și cu putere evocatoare. Pe deasupra, sună limpede și clar, mai limpede și mai clar decât însăilările și penibilismele cu care absolvenții plictisiți ai unor școli obscure ne agresează zilnic pe canalele (de mizerii) de știri. Desigur, trebuie să recunoaștem, că exprimarea este seacă și săracă în culoare, de parcă ar fi mai degrabă un raport contabil întocmit la sfârșit de an fiscal. Dar exprimarea este și corectă, îngrijită, parcă de-a dreptul pedantă, spre deosebire de limba împiedicată de lemn care caracterizează presa românească din ziua de azi. Și zdrobitoarea majoritate a postărilor tâmpe care colcăie bolnave prin mediile sociale dar inculte!

Și este integral redactat de către o inteligență artificială. Nu am să vă spun  care, fiindcă toate sunt la fel de „orientate” și de istețe. Și acum, dacă aveți un minut pentru a înțelege un fenomen uluitor, care se întâmplă chiar acum, chiar aici (adică peste tot…), chiar sub ochii voștri adormiți, vă rog să recitiți textul elaborat de către IA la simpla evocare a subiectului: „stâncile de plastic”. Recunoașteți: habar nu aveați că așa ceva există. Este în afara sferei voastre de interes, (doar trebuie să căutați rețeta pentru castraveți covăsiți…) deși ar trebui să se afle taman în centrul respectivei sfere…Nu comentez…

Ei bine, IA a avut nevoie de o clipită pentru a elabora textul de mai sus. Efectiv, mai puțin decât o bătaie de pleoape. Și totul s-a petrecut în curata limbă a lui Mihai Eminescu, Lucian Blaga și Nichita Stănescu. Desigur, fără metaforele și parabolele pline de culoare pe care le cuprind scrierile celor trei și a multor, multor altora, izvoditori ai frumosului rostit în placida noastră existență. Nu mai sunt alții ca ei – și aceasta nu este o critică, sau o plângere, ci o simplă constatare. Și triste sunt aceste vremuri, în care un instrument informatic precum IA, dezvoltat de către cei mai străluciți informaticieni contemporani cu noi (nu scriitori, nu poeți, nu barzi…) este din capul locului mult mai informat decât zdrobitoarea majoritate a vorbitorilor și scriitorilor, ca să nu mai vorbim despre corectitudinea gramaticală a textelor, precizia și documentarea lor.

Așa că orice dezbatere despre importanța, sau riscurile IA, purtată de scriitorași obscuri, care pun virgulă între subiect și predicat, sau politicieni îmbâcsiți, care și-au finalizat studiile după ce au găbjit puterea, mi se pare culmea extremă a penibilității intelectuale și morale. Deocamdată, IA este un moft, precum un  nou-născut pe care fiecare, după poftele personale, îl poate vedea avocat, medic, inginer, profesor universitar sau prim-ministru. Dar în doar câțiva ani IA va putea lua cu succes locul tuturor acestor „profesioniști”, a căror muncă are o componentă „intelectuală” – politicienii pot sta liniștiți deocamdată, IA va învăța mai greu să tragă sforile și să apese butoanele…

Pot scriitorașii publica orice, în acest moment se desfășoară în lume o competiție acerbă pentru dezvoltarea de inteligențe artificiale. State precum China și Rusia au programe guvernamentale în domeniul IA. După ce a susurat câteva avertismente mincinoase, inclusiv cereri de moratoriu în dezvoltarea IA, Elon Musk s-a lansat și el cu surle și trâmbițe în dezvoltarea unei IA  propriu. Se poate spune orice despre îndrăznețul întreprinzător, dar că nu ar avea fler comercial – nu. Urmează reacția plină de spaimă și de isterie a opiniei publice planetare și bâlbele isterice ale politicienilor buimaci, care în trecutul apropiat au reușit să blocheze un progres științific și tehnologic precum clonarea ființelor vii.

IA este clonarea a tot ce este mai prețios în ființa umană. Și pe asta n-o va putea opri nimeni.

Mihai E. ȘERBAN