Cristian Bordei: “Am ajuns un clujean la fel de mândru precum cei născuți aici” (A)

Cristian Bordei este probabil, viitorul senator de Cluj al USR Plus. Este primul pe lista alianței pentru Senat, loc considerat eligibil.

Cine este Cristian Bordei? Are 53 de ani și a studiat comerțul exterior; a lucrat în mai multe orașe din România și în Nigeria. Este de 14 ani la Cluj și nu mai e “vinitură”; spune “no” fără dificultăți :). Este la bază membru Plus, partid în care s-a înscris încă de la lansare.

În interviul video veți afla mai multe despre Cristian Bordei. Există trei rubrici, Ce aș face dacă…, Spovedanie de campanie și Răspunde cu da sau nu, din care puteți afla mai multe lucruri despre omul din spatele politicianului și despre felul în care gândește el.

– Am văzut că ați lucrat în Oneștiul natal, la București, la Cluj și în afara țării. Unde v-a plăcut cel mai mult?

– Am lucrat inițial în București, de pe vremea când eram student. Am avut niște joburi foarte interesante. Chiar primul dintre ele era la o companie care se ocupa de brokeraj de asigurări, în niște vremuri când nimeni nu știa ce înseamnă asta. Apoi, pentru că eu făcusem o tranziție de la Politehnică la Relații economice internaționale în cadrul ASE-ului, am vrut neapărat să capăt experiență în domeniul comerțului internațional și, în vremea respectivă, singura șansă pe care am primit-o a fost exact în orașul natal, pe vechea platformă petrochimică, unde se făcea încă, pe vremea aceea, transport masiv de cauciuc sintetic, de fenol și alte produse petrochimice. Chiar a fost o experiență foarte bună, am învățat multe. Am învățat să lucrez cu instrumente de plăți internaționale, am învățat toată logistica aferentă comerțului internațional, am învățat contracte, a fost extrem de util. Ulterior, am plecat în Nigeria, unde am lucrat tot în domeniul petrol și gaze, într-un proiect extrem de mare, apoi am mers la București, iar de acolo am ajuns la Cluj. Am ajuns la Cluj datorită ofertei pentru un loc de muncă la firma EnergoBit.

– Ați fost recrutat sau v-ați înscris la un concurs?

– A fost un anunț, am trimis CV-ul, au fost două interviuri, unul la București, unul la Cluj, calea normală prin care ajungi la o firmă. Chiar atunci aveam și o altă ofertă, să mă întorc în Nigeria, dar pentru că apucasem deja să zic “da” aici, nu am vrut să îmi iau cuvântul înapoi.

– Cum vă simțiți la Cluj. Sunteți aici deja de 14 ani.

– Inițial aveam statului de “vinitură”, am cunoscut și eu ce înseamnă asta, dar între timp m-am adaptat foarte bine, am ajuns un clujean la fel de mândru ca și cei care sunt născuți aici, și chiar unii zic că par mai ardelean decât unii ardeleni.

– Cum vă merg afacerile? S-a speculat că aveți niște business-uri care nu produc.

– Eu, de fapt, în ultima perioadă am fost consultant, practic ăsta a fost jobul meu. Pentru cine nu știe, în domeniul acesta al afacerilor internaționale să le zic așa, deși e un termen poate prea pretențios, să introduci un produs pe piață durează cel puțin doi ani. Eu am pregătit câteva proiecte și a durat destul de mult lucrul acesta. Mai exact, mă ocup cu parteneriate între companii din România și companii din Coreea de Sud. Tocmai din cauza pandemiei totul s-a stopat. Am avut un proiect destul de important, am adus un antreprenor din Coreea, care urma să producă în apropierea Clujului echipamente de gătit cu inducție, profesionale, pentru HoReCa. A venit în ianuarie, aveam un plan extrem de bine pus la punct, scopul era să producă aici, dar viza piața europeană, dar a venit pandemia și a trebuie să se întoarcă în Coreea de Sud.

– Sunteți ca structură politică de dreapta?

– Întotdeauna am fost de dreapta, ca structură cred că sunt în zona liberalismului. Bineînțeles, pe măsură ce înaintezi în vârstă, începi să înțelegi mai bine unele lucruri pe care, atunci când erai mai tânăr, nu le percepeai în nuanțe, ci așa, mai alb-negru. Plus că în ziua de azi vedem că nu mai există doctrine pure, există un amestec adaptat la evenimente și la progresul tehnologic.

– Veți ajunge aproape sigur senator, iar în Parlament se fac legi. V-ați gândit la un prim proiect de lege pe care ați dori să îl inițiați?

– Da, m-am gândit. Un proiect care să faciliteze realizarea unei rețele de parcuri industriale, dar specializate pe anumite domenii de vârf și care să aducă mai multe servicii decât parcurile industriale așa cum funcționează ele acum, în România. Este un model pe care eu l-am văzut în Coreea de Sud și ar avea scopul de a încuraja și susține creșterea IMM-urilor cu activități în zona producției, pentru că zona aceasta este extrem de deficitară în România și în același timp foarte importantă.

– Care este modelul dvs de politician?

– Nu am un model anume, dar aș da un exemplu: Leszek Balcerowicz. A fost viceprim-ministru, ministru de Finanțe și, ulterior, președintele Băncii Centrale din Polonia. În anii 90, el a venit cu un plan, care a fost numit “Planul Balcerowicz”, un plan de reformă economică extrem de dur. Ilustra acel concept al terapiei de șoc, care se vehicula în perioada respectivă. Datorită acestui plan, Polonia a ajuns în momentul de față o țară extrem de dezvoltată din punct de vedere economic. Ce am apreciat foarte mult este că el a aplicat acest plan practic în pofida majorității și cumva a fost un plan nepopular. Și cred că un politician prin asta ar trebui să exceleze: prin puterea de a avea o viziune pe termen mediu și lung, pe care să o aplice indiferent de piedicile pe termen scurt.