Clujul a ajuns mai scump decât Roma. „Cum e posibil?”

Cluj-Napoca – oraș considerat de mulți drept un simbol al dezvoltării urbane din România – oferă o realitate paradoxală: prețuri comparabile sau chiar mai mari decât în marile orașe occidentale. Roma, de exemplu.

O comparație virală făcută de Diana, o tânără româncă aflată la studii universitare în capitala Italiei, a reaprins discuția despre dezechilibrul dintre costul vieții și veniturile reale în România. Postarea sa, distribuită masiv pe rețelele sociale, descrie cu umor și uimire diferențele flagrante dintre Cluj și Roma, în ceea ce privește consumul de zi cu zi.

„În Cluj, un glob minuscul de înghețată costă 9 lei. Cumpăr trei globuri și plătesc mai mult decât pe o înghețată artizanală imensă, cu frișcă și toppinguri, servită în buricul Romei. Și acolo mă uit la Colosseum, nu la un bloc comunist din Mărăști.”

Comparația merge mai departe, atingând un punct sensibil: cafeaua.

„Un espresso în Cluj costă între 10 și 15 lei. Un cappuccino trece de 20. În Roma, plătesc 1 euro, maximum 1,5, într-o cafenea centrală. Și e o cafea adevărată.”

Diana nu este economist, dar intuiește o realitate statistică. Salariul mediu net în România este de aproximativ 1.000 de euro, în timp ce în Italia depășește 1.800 de euro. Cu toate acestea, produsele de bază, în special în orașe ca Cluj, tind să urce spre sau chiar peste prețurile practicate în Occident.

„Să ai în Cluj prețuri mai mari decât în Occident, în condițiile în care salariile sunt mult mai mici… mie îmi dă cu virgulă. Nu îmi explic cum e posibil”, conchide Diana, cu nostalgie, dar și revoltă.

Reacțiile stârnite de postarea sa sunt pe măsura frustrării colective. Comentarii precum „am plătit 28 de lei pe o limonadă cu gheață topită” sau „în Viena plătesc mai puțin pe o masă întreagă decât pe o salată în Cluj” indică faptul că problema nu este singulară.

Explicațiile posibile sunt multiple: de la specula imobiliară și creșterea necontrolată a chiriilor, până la politica de preț a afacerilor locale care mizează pe imagine, nu pe puterea reală de cumpărare.