Ce zici de venirea Papei Francisc în România?

Suntem un popor majoritar ortodox, dar vestea venirii Papei Francisc în România nu poate decât să ne bucure. Papa Francisc va fi bine primit în România, așa cum a fost și Papa Ioan Paul al II-lea. De ce este o veste bună vizita înaltului prelat? Sunt mai multe motive.

Papa Francisc pare o persoană luată dintre oameni, care a ajuns în vârful ierarhiei Bisericii Catolice. Față de alți înalți prelați, despre Papa Francisc se știe că a avut și alte preocupări înainte să se dedice slujirii lui Dumnezeu și a vorbit despre pasiunile sale fără a se decredibiliza în fața enoriașilor. Poate că, dimpotrivă, s-a validat ca om și ca slujitor al lui Dumnezeu povestind despre originile sale, despre problemele de sănătate pe care le-a avut în tinerețe, despre pasiunea pentru fotbal, gătit sau tango. Nu în ultimul rând, Papa este conectat la noile tehnologii, fiind mult mai repede perceput de către tineret drept unul de-al lor. 

Într-o lume care a uitat că valorile și principiile morale pe care s-a clădit civilizația occidentală sunt creștine, vizitele Papei în turneele pe care le realizează pot retrezi spiritul creștinesc în aceste comunități. În comunitatea românească, deși declarativ suntem un popor credincios, practica noastră religioasă este, mai degrabă, una inerțială. Mersul la biserică nu te face creștin, cum nici împinsul la coadă la moaște nu te face credincios. Creștinismul înseamnă răbdare și iubire față de ceilalți, iar când îi împingi pe ceilalți ca să ajungi tu înaintea lor la o icoană nu poți să spui că îi iubești. Să fii bun creștin începe cu faptele mici.

Deși există contestatari ai Papei pentru pozițiile sale referitoare la migrație, în realitate, opiniile sale sunt legate tocmai de natura creștinismului. Cum ai putea să te numești bun creștin dacă ai posibilitatea să îți ajuți aproapele și nu o faci? Așa că poziția sa este în perfectă concordanță cu iubirea față de aproapele nostru despre care ne vorbește religia creștină.

Vreau ca după vizita Suveranului Pontif să observ o resuscitare a valorilor care există în noi, dar sunt afundate în latență. Greutățile din viața de zi cu zi ne fac să fim prea atenți și concentrați pe noi înșine și mai puțin concentrați pe cei din jurul nostru și pe nevoile lor. Cu toate că Papa Francisc nu este un cleric ortodox, universalitatea creștinismului pe care o promovează se adresează și ortodocșilor, diferențele dintre cele două mari religii creștine fiind minime și surmontabile cu voință din partea celor în măsură a ”negocia” așa ceva. Papa pare dispus să stea la masă la o astfel de negociere.

Nu în ultimul rând, îmi doresc să se confirme, din nou, despre poporul român, că suntem gazde bune și oameni primitori. În consecință, mi-aș dori să fim în număr cât mai mare în cele patru locuri în care se deplasează în perioada petrecută în România (31 mai – 2 iunie 2019). Păcat că nu ajunge și la Cluj-Napoca, dar nu cred că ar fi efortul atât de mare să ajungem la Blaj (cam 100 de km) sau la Șumuleu-Ciuc (circa 250 km).