Ce risc uriaș ne paște: infecții nosocomiale peste coronavirus. Uite cum stau lucrurile

Pacienții cu COVID-19 din România nu trebuie să se teamă doar de coronavirus. Odată ajunși în spitale, acolo îi pândește și un alt risc major, infecția cu un microorganism rezistent la antibiotice. Celebrele infecții nosocomiale. Cu cinism, în toți anii aceștia, corupția a atins zona de achiziție a biocidelor. Din acest motiv sau dintr-o inexplicabilă pedanterie, raportările privind infecțiile asociate asistenței medicale s-au falsificat. Acum vom vedea, în cel mai trist mod, urmările.

Discutăm despre ce se întâmplă la Cluj după ce vedem o declarație de astăzi din Libertatea. “Secțiile ATI au microbi multidrog rezistenți. Riscul este de pneumonii nosocomiale dezvoltate rapid pe ceea ce face oricum COVID-19 în organism”, spune Ramona Ionescu, directorul demisionar al Spitalului de Boli Infecțioase Brașov.

În întrega țară, dezinteresul, neglijenţa, insuficienţa legislaţiei din domeniu şi chiar corupţia sunt aspectele care au făcut ca managementul infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM) să fie deficitar. S-a scris degeaba în presă, sistemul medical este mai rezistent decât orice virus. Ministerul Sănătăţii, Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică, unităţile medicale au avut o abordare inconsecventă, neuniformă, încă de la condiţiile în care se organizează licitaţiile destinate achiziţiei produselor dezinfectante şi sterilizante (unele cunoscute sub numele generic de produse biocide sau dispozitive medicale).  S-a creat breșa prin care în circuitul medical au intrat produse dezinfectante şi sterilizante neconforme, situaţie dublată de dezinteresul aplicării ori necunoaşterea normelor în vigoare în ceea ce priveşte utilizarea acestor substanţe. Nu doar că microbii au rămas în spitale, dar au și prins puteri nebănuite.

Toți acești oameni care vă spun că știu cum să gestioneze criza coronavirus, că suntem pregătiți să îi face față, au „știut” cum să managerieze și infecțiile nosocomiale. Ambele probleme încep deja să li se spargă în cap.

Prima neregulă în acest veritabil lanţ al slăbiciunilor apare la unităţile sanitare în momentul întocmirii caietelor de sarcini pentru achiziţionarea biocidelor, din cauza aplicării neunitare şi a nerespectării prevederilor legale. De cele mai multe ori, spitalele solicită biocide doar pentru un spectru restrâns de microorganisme; or cerinţele din caietele de sarcini ar trebui stabilite în concordanţă cu prevederile standardului european pentru dezinfectante chimice şi antiseptice SR EN 14885/2016, aplicat şi în România, şi al Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1071/2016 care reglementează modelul de documentaţie de atribuire standard privind achiziţia de produse biocide.

Infecțiile nosocomiale sunt o cauză a morbidității și mortalității pe plan mondial. Prevalența cea mai înaltă a acestora s-a evidențiat în unitățile de terapie intensivă, spun studiile de specialitate.

Standardul european explicitează clar tipurile de dezinfectanţi pretabili a fi utilizaţi în funcţie de destinaţie (de exemplu pentru dezinfecţia instrumentarului medical, a suprafeţelor critice şi non-critice), tipul de microorganisme şi, mai ales, timpul de acţiune în care se obţine eficienţa maximă asupra unui spectru larg de agenţi patogeni.

Practica în spitalele româneşti la selecţia produselor utilizate la dezinfecţie arată că se manifestă o predilecţie a medicilor epidemiologi pentru produse biocide ale anumitor distribuitori care au acaparat piaţa de profil, consecinţa fiind că solicitările tehnice conţinute de caietele de sarcini nu respectă SR EN 14885/2016.

Concret, se achiziţionează astfel biocide care respectă doar parţial condiţiile de eficacitate şi eficienţă ale standardului, adică pentru dezinfecţia instrumentarului medical din sala de operaţie se poate folosi un dezinfectant care nu distruge toate microorganismele ce se pot afla în acest mediu sau se aplică pentru o perioadă de timp prea scurtă pentru a avea efect asupra lor.

O altă modalitate de influenţare a rezultatului unei licitaţii constă în solicitarea de către achizitor a unor testări suplimentare asupra unui anumit microorganism. Au existat situaţii hilare în ţară, când, prin prezentarea unui astfel de buletin de analiză (efectuată chiar în laboratorul producătorului), se selectează un dezinfectant cu spectru restrâns, fiind respinse cele cu spectru larg.

În mod normal, Comisia Naţională a Produselor Biocide, din subordinea Ministerului Sănătăţii, acordă un aviz BIO fiecărui produs, în baza unor testări de eficacitate stabilite şi acestea de alte standarde europene, însă unele dintre aceste testări nu sunt actualizate sau nu se fac în laboratoare acreditate, standardizate şi independente, iar solicitarea de către spitale a testărilor suplimentare conduce la prezentarea unora care nu au stat la baza avizului BIO.

Tot în practica favorizării unora dintre producători şi distribuitori se încadrează şi preferinţa unora dintre managerii spitalelor de a achiziţiona dezinfectanţii prin cumpărare directă în detrimentul unei proceduri transparente de licitaţie publică, ceea ce implică o simplă selecţionare a ofertantului agreat din lista celor înscrişi în Sistemul Electronic al Achiziţiilor Publice, finalitatea constând în utilizarea în acele spitale de biocide care răspund doar parţial cerinţelor de eficacitate.

După ce au fost achiziţionate biocidele, mai bune sau mai puţin bune, apare problema modului în care angajaţii spitalelor respectă indicaţiile de utilizare (dozaj, timpii de acţiune, destinaţia lor), deseori, din cauza superficialităţii şi slabei pregătiri a personalului medical implicat în aceste operaţiuni, dezinfectanţii au efectul apei sfinţite, nici nu strică, nici nu ajută. Apoi, alte aspecte care ar trebui să se afle mai pregnant în atenţia managerilor şi epidemiologilor este respectarea strictă a protocoalelor de igienă de către personalul medical, pacienţi şi vizitatori, stabilirea circuitelor medicale şi fluxurilor în cadrul spitalelor. Vedem cu toţii medici, asistente sau infirmiere care cu acelaşi costum medical merg până la magazinul din apropiere ori vizitatori care cu o „mică atenţie” la portar intră în spital în afara programului de vizită şi ajung până în saloanele ATI cu încălţămintea, hainele neprotejate şi cu mâinile nedezinfectate cu soluţiile speciale din dozatoare.

Deşi spitalele din judeţul Cluj stau mult mai bine decât altele din ţară din punctul de vedere al acoperirii cu medici epidemiologi, totuşi unităţile medicale clujene au înregistrat un număr mare de pacienţi externaţi cu infecţii provocate de microbii specifici unităţilor sanitare cu rezistenţă multiplă la antibiotice, aspect ce atrage atenţia asupra implicaţiilor unei slabe gestionări a fenomenului IAAM în dezvoltarea rezistenţei anumitor organisme patogene la antibiotice (văzută de specialişti ca o provocare în viitorul apropiat). Iar la capătul lanţului se află Direcţiile de Sănătate Publică (DSP) din fiecare judeţ care au obligativitatea de a supraveghea şi verifica modul în care unităţile spitaliceşti de stat sau private aplică procedurile pentru limitarea IAAM, dar şi modul în care acestea utilizează efectiv substanţele biocide. Atribuţiile instituţionale de control asupra unităţilor sanitare sunt de multe ori realizate în mod formal prin simpla verificare a concordanţei dintre informaţiile de pe eticheta/ prospectul produselor şi cele din avizul BIO.

Lipsa de preocupare pe diferitele niveluri de competenţe şi atribuţii ale autorităţilor şi spitalelor în prevenirea şi limitarea IAAM menţine la un nivel foarte ridicat riscul contractării acestor infecţii, superior celui din alte state europene, deşi statistic România este cu mult sub media europeană. Urmarea a fost că, din banii şi aşa insuficienţi alocaţi sănătăţii, o parte se cheltuie tocmai cu tratamentele suplimentare aferente acestui tip de infecţii. Acum mai apare o urmare: aceea că pacienții afectați de coronavirus riscă să contacteze și un microb rezistent la antibiotice. Sistemul este virusat, iar nota de plată finală o plătesc tot ei, săracii. Pacienții.